M’ro era un sălbatic.
A intrat în încăpere cu privirea plecată, dar zgomotul dinăuntru l-a făcut să tresară. A dat mâna cu câteva persoane din incintă, apoi s-a așeazat într-un colț aruncând
în iarna asta au înflorit liliecii
cu aripi întinse au nins albastru peste ochii noștri
ce să ne mai dorim iubite
niște copaci verzi crescuți din podele
la lumina strecurată prin hornuri de
Împușcă-te, femeie! grăiau poeții-n cor
De scrierea-ți savantă privirile ne dor.
Când nu cunoști pe marii sau micii literați
Îți stă mai bine-n carte cu ochii-mprăștiați.
Împușcă-te, femeie!
[în camera bunicii]
Femeia se plimba nervoasă printre lucrurile împrăștiate. Asi se gândea că starea ei ar putea fi ameliorată dacă ar lua niște vitamine. Ca și când i-ar fi citit gândurile,
***
am putea să ne înjurăm ore în șir
să ne urâm așa cum doar noi putem s-o facem
să ne mușcăm de ceafă să agonizăm asemeni prăzii între colții felinelor
nu ne cunoaștem locuim în aceeași cameră
nu aștept nimic și nimeni nu mă așteaptă
drumul acesta nu are un capăt
la celălalt e un uter mustind
fără pietre fără hățișuri fără abisuri
se înșiră drept intermitent
între convulsii și
m-am trezit într-o dimineață cu o poftă nebună de a scrie
despre mine și despre fețele colorate
[mi-ai așezat palmele umede peste ochi. sudoarea se picura măruntă și cleioasă ca în noaptea aia în
îți ridicaseși mâinile și urlai ca apucatul: stop! stop! oprește! ce face? ce face?
de când urcase mă privise cu un aer de superioritate. nici măcar nu salutase. așteptase să-l salut eu. mda
[nicicând n-am văzut atâtea blocuri colorate la un loc]
pesemne oamenii de aici au ochii lila și miros a fructe de pădure/ tu ai zice că a liliac sau a orice care începe cu l spre exemplu a luncă
//lacrima//
în interiorul unora cresc prunci,
în al altora patimi.
//drumul//
în tine cresc brazi
ce se hrănesc cu lumină.
îți deschizi ochii spre soare răsare. orice asfințit anunță o
printre copaci,
pe strada adormită sub cântec de greieri
desenez o fereastră.
ne așezăm în pervaz -
eu cu privirea rătăcită în liniștea nopții
tu cu fața lipită de ceafa mea arcuită.
dungile
în dimineața asta mi-aș fi dorit un bărbat care să mă privească altfel, ca pe un copil.
mâinile lui să-mi atingă discret degetele, așa ca și când m-ar învăța să fac ceva. să ne așezăm unul lângă
dincoace cercuri rostogolindu-se
pe marginea fluviilor răsar tălpi de nisip apa le înconjoară
în cuștile ăstea cresc oameni ca niște bălării stufoși noduroși cu frunze tăioase cresc așa unii
(despre) dumnezeul mă-sii
vine o vreme când vrei să îl cunoști pe dumnezeu. chiar dacă n-a fost cu tine când ți s-au dus părinții, azi îi treci pragul. îi intrii în casă. dimineața la slujbă,
a scrie e ca și cum
ai ridica o biserică zidurile s-ar nărui noaptea/ blestemul/
la fel ca manole ai visa salvarea
dar pe ana ai iubi-o
mai mult
mai mult
și
mai mult cu fiecare cărămidă
()
I: Există două moduri de a ființa: a trăi și a scrie. Între ele pauza. Pauza ca un fel de moarte.
Te naști și firesc trăiești . Primul sector de cerc e viața – modul ăla pur de-a fi om .
când o să cresc mare mă fac poetă și pictoriță și fotografă
o să am câteva rame agățate deasupra casei în ele voi mâzgăli o sumă de vorbe câteva nuduri și trei clipe
I
la început trebuie să fac
străzile ca niște amante satisfăcute se întind lasciv între noi
imagini decupate jumătate din palmele tale
jumătate din resturile de corduri ce-au udat rădăcinile
se succed clișeic
cu fiecare
simțuri
înțepătura albinei
o teamă scurtă
de mulțime
//
goliciune
șervet cu trei straturi
iubirea
se întinde moale
//
eres
vara întinde capcane
un măr găunos
strânge
dacă aș lipi ca într-un colaj
sus frunze // bărbatul pe care îl admir află că există//
jos iarbă // am lăsat fluturii să plece fără să le spun ce m-a învățat cel mai iubit dintre pământeni//
am
nicolae dospește în burtă vreo zece copii bine hrăniți unii mai mari alții mai mici.
așezați chitiți încolăciți unul în jurul altuia cât să încapă fără colțuri între măruntaie
căci lui nicolae îi
/
Garduri din uluci înșirate adorm într-o rână. Călătorul își înnoadă inima între sforile lor. Două luni suspendate de o parte și de alta a lumii îi mișună prin torace. Închide ochii: lunile îi
într-un pahar cu lumină a răsărit un brad . dedesubt crește o lume. deasupra răsar dumbrăvi. câte una pentru fiecare suflet. copilul e paharul
prin oglindă trece călătorul. ne face cu ochiul .
cu trei minute în urmă
urcam într-un copac înflorit
fâșii de pământ ocru se întindeau sub mine
parcă araseră cu pieptănul grădina
în jur nicio buruiană
printre crengi
oameni necunoscuți îmi
TG