restanțe

m-am trezit într-o dimineață cu o poftă nebună de a scrie despre mine și despre fețele colorate [mi-ai așezat palmele umede peste ochi. sudoarea se picura măruntă și cleioasă ca în noaptea aia în care mi-ai spus c-o să ne închidem pe dinăuntru și-o să ne-o tragem în șoaptă ca libelulele de-o să ni se spoiască trupurile verzi pe geamuri iar îngerii ăia îngenunchiați pe la colțuri se vor hrăni cu sufletele noastre libere.] despre libertatea de a urî toamna [singura mea libertate se rezumă la tine. vorbesc despre ură ca și cum aș vorbi despre iubire. dacă mi-aș așeza gura pe pieptul tău ți-aș putea goli inima dintr-o suflare așa cum toamna într-o mișcare inversă spulberă lumina roșul nudurile]