confesiuni
*** am putea să ne înjurăm ore în șir să ne urâm așa cum doar noi putem s-o facem să ne mușcăm de ceafă să agonizăm asemeni prăzii între colții felinelor nu ne cunoaștem locuim în aceeași cameră
restanțe
m-am trezit într-o dimineață cu o poftă nebună de a scrie despre mine și despre fețele colorate [mi-ai așezat palmele umede peste ochi. sudoarea se picura măruntă și cleioasă ca în noaptea aia în
stop. șău mast gău on
îți ridicaseși mâinile și urlai ca apucatul: stop! stop! oprește! ce face? ce face? de când urcase mă privise cu un aer de superioritate. nici măcar nu salutase. așteptase să-l salut eu. mda
rezumat
în dimineața asta mi-aș fi dorit un bărbat care să mă privească altfel, ca pe un copil. mâinile lui să-mi atingă discret degetele, așa ca și când m-ar învăța să fac ceva. să ne așezăm unul lângă
povești cu dumnezeul mă-sii dumnezeul lor dumnezeul meu cu mine și cu tine
(despre) dumnezeul mă-sii vine o vreme când vrei să îl cunoști pe dumnezeu. chiar dacă n-a fost cu tine când ți s-au dus părinții, azi îi treci pragul. îi intrii în casă. dimineața la slujbă,
viața ca un cerc
() I: Există două moduri de a ființa: a trăi și a scrie. Între ele pauza. Pauza ca un fel de moarte. Te naști și firesc trăiești . Primul sector de cerc e viața – modul ăla pur de-a fi om .
backward
/ Garduri din uluci înșirate adorm într-o rână. Călătorul își înnoadă inima între sforile lor. Două luni suspendate de o parte și de alta a lumii îi mișună prin torace. Închide ochii: lunile îi
déjà vu
noaptea asta nu-i tristă e doar bogată ca în adolescență când ne așezam în pat și priveam umbrele de pe tavan când camera noastră devenise o dumbravă licurici la geamuri licurici pe oglindă pe
toate se întâmplă în noaptea de duminică spre luni
pe mâna stângă mi-au desenat unii într-o zi de vineri clădiri de furnir wenge fără balustrade pe casa scării de-atunci fiecare perete are o pijama pe care o îmbracă dimineața înainte de
unghiuri (2)
*** o melodie lentă se aude la radio își strânge mai bine halatul în jurul trupului fumul din mașină îl face să tușească scurt zărește crucea de pe dosul palmei un semn făcut cu vârful
unghiuri
ar putea să înjure, să lovească, să amenințe e noaptea încă lungă și alcoolul gratis dar Set n-are apucături din astea de mojic el e un domn cedează bucata sa de așternut concubinei își ia
draperii
//melancolia// pete adoarme timpul cu brațele încrucișate în culoare pe degetul mic îi curg bretelele norilor //durerea// egalități necunoscute acolade din două inimi în ceașca de
noapte bună, copii!
unii copii vor căsca , li se vor alungi buzele până-n colțul urechilor clăpăuge, vor deschide televizorul înjurând maturii ce au poftă de povestioare second hand ; copiii mei sunt bine crescuți,
lecții de estetică
să iubim e frumos să taci e sublim să mă netuiesc când îți bei berea la meci să te sniperești când vindecătorul îmi umflă pleoapele să ne sărutăm pe glezne e frumos să-mi spui că vrei să mi-o
trei cinci fără opt
el hombre era personajul meu preferat ne întâlneam pe tâmple de umbră o zi pe săptămână își juca rolul eu aplaudam din când în când apropiații ziceau ‘scenariul e prea forțos pentru
Trei cinci opt (II)
el hombre trece prin dreptul ferestrei se oprește o clipă trei zile pe săptămână nu-mi vopsesc unghiile în roșu nu mă-mbrac trendy ne așezăm la masă gustul ciorbei de fasole cu costiță afumată
Mi-a ghicit o țigancă-n cafea
se trage în foi bucata asta de viață laminarea e un proces scump cu risipă de căldură care-i foaia voastră, mamă și tată ? aia de dedesubt? da mi-e bine aici dureros de bine probabil s-a
învoire de la soare
nu știu cum se face că azi noapte am lipsit de la partida de comunicare orală pe muchia canapelei se înghesuiau spectatori de vârsta a treia unul a deschis o carte cu basme neIspirate pe
Accidente se întâmplă în fiecare zi
Eram la plimbare cu cei trei-zece copii ai mei și-aruncam mesaje ecologice în coșul de gunoi. Personajul meu preferat a traversat strada fără să se asigure ghinion – nu fusesem în ziua aia la
Trei cinci opt
Trei cinci opt (joc de cărți în trei) El hombre mas guapo e plecat la studii de fezabilitate. *** Într-o zi - jumătate februarie, jumătate martie - am crestat pe mielină un text
