trei cinci fără opt

el hombre era personajul meu preferat ne întâlneam pe tâmple de umbră o zi pe săptămână își juca rolul eu aplaudam din când în când apropiații ziceau ‘scenariul e prea forțos pentru temperamentul lui ușor feminin’ azi l-am zărit pe scenă (regizorul nu-mpărțise rolurile) el se plimba se holba la mulțime făcea cu mâna nu-i răspundea nimeni îi crescuseră cearcăne îi transpirau palmele mă așezasem undeva pe rândurile din mijloc întotdeauna cu spatele spre actori (simțeam mai bine piesa) este ziua mea de vopsire a unghiilor în roșu