unghiuri (2)

*** o melodie lentă se aude la radio își strânge mai bine halatul în jurul trupului fumul din mașină îl face să tușească scurt zărește crucea de pe dosul palmei un semn făcut cu vârful creionului în adolescență se derulează fugitiv câteva secvențe ca în mintea unui muribund ar putea scrie o carte cu patru capitole nu nu se pricepe la scris el se pricepe doar la vorbe poate vorbi cu oricine există și excepții încearcă cuvintele îi rămân în laringe uneori scoate niște sunete ciudate alteori reușește să formuleze fraze banale știi zilele astea e anunțată ploaie ți-am făcut programare la doctor iar n-am cămași călcate uneori spune chestii profunde ea nu-l înțelege se isterizează el își jură ca n-are să mai încerce niciodată nici la visat nu se pricepe se oprește *** caută răspunsuri ele nu-l caută se ascund prin ungherele mașinii după perdeaua de fum în versurile melodiei nu e trist e doar o senzație de gol un vid îi presează organele interne a uitat își vâră și celălalt picior sub el își înconjoară trupul cu brațele așa cum îl ținea mama când îi era frică a uitat sensul multor cuvinte se apleacă peste scaunul din dreapta pleoapele îi sunt grele un led licărește în bordul mașinii