Tatiana Gradinaru

a scrie e ca și cum ai ridica o biserică zidurile s-ar nărui noaptea/ blestemul/ la fel ca manole ai visa salvarea dar pe ana ai iubi-o mai mult mai mult și mai mult cu fiecare cărămidă

pe străzi îndrăgostiții se privesc spate în spate își curăță trupurile de suflet își zâmbesc în ferestrele buticurilor de cartier se desculță își sug reciproc degetele de la picioare pe

uneori noaptea mă așez la un capăt de drum mă întind pe spate asfaltul cald îmi devorează ușor trupul asemenea unei fiare sătule deschis cerul îmi pătrunde în ochi cu fiecare nor cu fiecare

ar putea să înjure, să lovească, să amenințe e noaptea încă lungă și alcoolul gratis dar Set n-are apucături din astea de mojic el e un domn cedează bucata sa de așternut concubinei își ia

actul III scena 2 decembre nu ninge ni se implantează sub țesuturi xy+yx=x/y + y/x formula se aplică doar dacă variabilele aparțin mulțimii fericirii absolute o sumă de suflete mijește într-o

pe liniile curbe urzeam povești cu iz de reclamă la parfumuri impovizasem un ocean alergam după meduze el își afunda picioarele până la glezne în nisip acceleratul oprit la peronul

Încotro, mergi soare? Spre valuri de mare. Încotro, zbori vânt? Să sorb din pământ. Încotro, tu frunză? La morți călăuză. Încotro, măi gând?

actul I scena 1 vară. oameni expuși privirii. clipele se scriu pe nisip P1:salutare Y: bună. bună. bună cuvinele își sterg picioarele de prosoape cu imprimeuri marine scena

(despre) dumnezeul mă-sii vine o vreme când vrei să îl cunoști pe dumnezeu. chiar dacă n-a fost cu tine când ți s-au dus părinții, azi îi treci pragul. îi intrii în casă. dimineața la slujbă,

care-i bărbatul nostru femeie? trei puncte desenate cu tuș în palme umede trei aripi înnodate cu panglici de carmin bărbatul nostru nu are chip nu are trup nu are suflet vibrează asemenea

nu aștept nimic și nimeni nu mă așteaptă drumul acesta nu are un capăt la celălalt e un uter mustind fără pietre fără hățișuri fără abisuri se înșiră drept intermitent între convulsii și

unii copii vor căsca , li se vor alungi buzele până-n colțul urechilor clăpăuge, vor deschide televizorul înjurând maturii ce au poftă de povestioare second hand ; copiii mei sunt bine crescuți,

Noaptea mă cuibăresc sub pielea ta hidratată cu loțiune anticearcăn. Nu-i evadare din răceala dormitorului cu ferestre spre nord e modul nostru de-a face dragoste pe întuneric. Ziua joc

Împușcă-te, femeie! grăiau poeții-n cor De scrierea-ți savantă privirile ne dor. Când nu cunoști pe marii sau micii literați Îți stă mai bine-n carte cu ochii-mprăștiați. Împușcă-te, femeie!

îți ridicaseși mâinile și urlai ca apucatul: stop! stop! oprește! ce face? ce face? de când urcase mă privise cu un aer de superioritate. nici măcar nu salutase. așteptase să-l salut eu. mda

Perdeaua-i lăsată în cesul de seară Al zilei de mâine ce clipa omoară. Te-ascunzi între falduri, Privești prin hublouri Din barca pa valuri Răsfrântă-n tablouri. Lumina m-așteaptă să

*** o melodie lentă se aude la radio își strânge mai bine halatul în jurul trupului fumul din mașină îl face să tușească scurt zărește crucea de pe dosul palmei un semn făcut cu vârful