hibernarea vulpilor polare
în iarna asta au înflorit liliecii cu aripi întinse au nins albastru peste ochii noștri ce să ne mai dorim iubite niște copaci verzi crescuți din podele la lumina strecurată prin hornuri de
TGTatiana GradinaruÎmpușcă-te, femeie!
Împușcă-te, femeie! grăiau poeții-n cor De scrierea-ți savantă privirile ne dor. Când nu cunoști pe marii sau micii literați Îți stă mai bine-n carte cu ochii-mprăștiați. Împușcă-te, femeie!
TGTatiana Gradinarustrig. auzi-mă, sân
nu aștept nimic și nimeni nu mă așteaptă drumul acesta nu are un capăt la celălalt e un uter mustind fără pietre fără hățișuri fără abisuri se înșiră drept intermitent între convulsii și
TGTatiana Gradinaruwardrobe
[nicicând n-am văzut atâtea blocuri colorate la un loc] pesemne oamenii de aici au ochii lila și miros a fructe de pădure/ tu ai zice că a liliac sau a orice care începe cu l spre exemplu a luncă
TGTatiana Gradinaruinscripție în trei nuanțe
//lacrima// în interiorul unora cresc prunci, în al altora patimi. //drumul// în tine cresc brazi ce se hrănesc cu lumină. îți deschizi ochii spre soare răsare. orice asfințit anunță o
TGTatiana Gradinarujuice and lollipops
printre copaci, pe strada adormită sub cântec de greieri desenez o fereastră. ne așezăm în pervaz - eu cu privirea rătăcită în liniștea nopții tu cu fața lipită de ceafa mea arcuită. dungile
TGTatiana Gradinarucu ochii larg închiși
dincoace cercuri rostogolindu-se pe marginea fluviilor răsar tălpi de nisip apa le înconjoară în cuștile ăstea cresc oameni ca niște bălării stufoși noduroși cu frunze tăioase cresc așa unii
TGTatiana Gradinaru***
a scrie e ca și cum ai ridica o biserică zidurile s-ar nărui noaptea/ blestemul/ la fel ca manole ai visa salvarea dar pe ana ai iubi-o mai mult mai mult și mai mult cu fiecare cărămidă
TGTatiana Gradinarucutia cu nade
când o să cresc mare mă fac poetă și pictoriță și fotografă o să am câteva rame agățate deasupra casei în ele voi mâzgăli o sumă de vorbe câteva nuduri și trei clipe I la început trebuie să fac
TGTatiana Gradinarumatcă
străzile ca niște amante satisfăcute se întind lasciv între noi imagini decupate jumătate din palmele tale jumătate din resturile de corduri ce-au udat rădăcinile se succed clișeic cu fiecare
TGTatiana Gradinaruminipoeme
simțuri înțepătura albinei o teamă scurtă de mulțime // goliciune șervet cu trei straturi iubirea se întinde moale // eres vara întinde capcane un măr găunos strânge
TGTatiana Gradinarupoem cu dublu sens
dacă aș lipi ca într-un colaj sus frunze // bărbatul pe care îl admir află că există// jos iarbă // am lăsat fluturii să plece fără să le spun ce m-a învățat cel mai iubit dintre pământeni// am
TGTatiana Gradinarucerc
nicolae dospește în burtă vreo zece copii bine hrăniți unii mai mari alții mai mici. așezați chitiți încolăciți unul în jurul altuia cât să încapă fără colțuri între măruntaie căci lui nicolae îi
TGTatiana Gradinaruminiatură
într-un pahar cu lumină a răsărit un brad . dedesubt crește o lume. deasupra răsar dumbrăvi. câte una pentru fiecare suflet. copilul e paharul prin oglindă trece călătorul. ne face cu ochiul .
TGTatiana Gradinarusticlă
cu trei minute în urmă urcam într-un copac înflorit fâșii de pământ ocru se întindeau sub mine parcă araseră cu pieptănul grădina în jur nicio buruiană printre crengi oameni necunoscuți îmi
TGTatiana Gradinarusuprarealism
fecioara eclozează din izvoare cu apă sălcie zorii îi prind aripi albastre de glezne din ochi picură arginți peste gura mântuitorului pe trupul ei se înmulțesc arnicile fecioara le
TGTatiana Gradinaruhighway
m-am obișnuit să cobor la penultima stație când scările sunt prea aglomerate //claustrofobia mi-e teama de spații deschise prea largi prea viduite de suflete teama de copaci în
TGTatiana Gradinarune. ne. nu am pus întrebarea finală
actul III scena 2 decembre nu ninge ni se implantează sub țesuturi xy+yx=x/y + y/x formula se aplică doar dacă variabilele aparțin mulțimii fericirii absolute o sumă de suflete mijește într-o
TGTatiana Gradinarusempre
nimicul e o felină neagră care te privește în ochi când te sfâșie limba ei caldă îți curăță rănile începe de la trahee fără să respiri e mai bine ea știe asta apoi se hrănește cu interiorul tău
TGTatiana Gradinarune. ne. nu am pus întrebarea finală
actul I scena 1 vară. oameni expuși privirii. clipele se scriu pe nisip P1:salutare Y: bună. bună. bună cuvinele își sterg picioarele de prosoape cu imprimeuri marine scena
TGTatiana Gradinaruîncolțirea pepenilor roșii
mă fată pepenii cresc rosii la soare ia șuriu’ din chimir linge rugina și taie nu-n coajă fă taie direct în măruntaie sau mușcă mușcă până-ți curge zama în căușul gâtului să-ți
TGTatiana Gradinaruasfalt
uneori noaptea mă așez la un capăt de drum mă întind pe spate asfaltul cald îmi devorează ușor trupul asemenea unei fiare sătule deschis cerul îmi pătrunde în ochi cu fiecare nor cu fiecare
TGTatiana Gradinaruacesta este bărbatul nostru, femeie
care-i bărbatul nostru femeie? trei puncte desenate cu tuș în palme umede trei aripi înnodate cu panglici de carmin bărbatul nostru nu are chip nu are trup nu are suflet vibrează asemenea
TGTatiana Gradinaruspectru
roșu gri lila e trendy să-ți curgă furouri suflete din buzunare din șuvițe blonde să-ți peticești umerii puțin aduși roșu gri lila lumina cade metalic pe ochiul fotografului un
TGTatiana Gradinaru