poem cu dublu sens

dacă aș lipi ca într-un colaj

sus frunze // bărbatul pe care îl admir află că există//

jos iarbă // am lăsat fluturii să plece fără să le spun ce m-a învățat cel mai iubit dintre pământeni//

am avea o cărare verde

căreia i-aș decupa marginile în formă de inimă

conturul l-am păstra noi să-l umplem la mijlocul anilor bisecți

interiorul l-aș multiplica

câte unul pentru fiecare fluture

dimineața aleea din fața casei ar fi plină de inimi

unele mai roșii altele mai șterse

unele ar bătea spre galben

cele albastre mi s-ar așeza în fereastră

povestea asta e un soi de fericire pe care-o țin doar pentru mine

când viața e o sumă de convenții frumoase

[marin preda - c.m.i.d.p. - puterea celui cu adevarat puternic este să știe ca poate distruge pe cineva să n-o facă și acela să nu afle]