sticlă

1 min lectură·12 mai 2008

Mediu

cu trei minute în urmă

urcam într-un copac înflorit

fâșii de pământ ocru se întindeau sub mine

parcă araseră cu pieptănul grădina

în jur nicio buruiană

printre crengi

oameni necunoscuți îmi creșteau pulsul

tulpina se făcea verde mișcătoare

mi se încolăceau tendoanele pe ramurile crude

în gât sufletul stătea să-mi iese la lumină

cu șapte minute în urmă

soarele pătrundea întrerupt printre scânduri

vocile se înălțau intrau odată cu lumina

ne piteam după funiile de ceapă

chicoteam

îmi astupai gura cu sufletul tău

îți răspundeam

cu zece minute în urmă

cuvinte șoptite

mi se lipiseră de ureche

sub picioare curenți de aer văratec

atunci

M’ro mi-a atins pielea

încet . pe spate

aproape insesizabil

îl văzusem apropiindu-se

mi-am ținut răsuflarea

măcar atât puteam face pentru el

visele durează în medie câteva minute

002.717

Tatiana Gradinaru. “sticlă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tatiana-gradinaru/poezie/1782855/sticla

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.