Tatiana Gradinaru

fecioara eclozează din izvoare cu apă sălcie zorii îi prind aripi albastre de glezne din ochi picură arginți peste gura mântuitorului pe trupul ei se înmulțesc arnicile fecioara le

m-am obișnuit să cobor la penultima stație când scările sunt prea aglomerate //claustrofobia mi-e teama de spații deschise prea largi prea viduite de suflete teama de copaci în

actul III scena 2 decembre nu ninge ni se implantează sub țesuturi xy+yx=x/y + y/x formula se aplică doar dacă variabilele aparțin mulțimii fericirii absolute o sumă de suflete mijește într-o

nimicul e o felină neagră care te privește în ochi când te sfâșie limba ei caldă îți curăță rănile începe de la trahee fără să respiri e mai bine ea știe asta apoi se hrănește cu interiorul tău

actul I scena 1 vară. oameni expuși privirii. clipele se scriu pe nisip P1:salutare Y: bună. bună. bună cuvinele își sterg picioarele de prosoape cu imprimeuri marine scena

pe mâna stângă mi-au desenat unii într-o zi de vineri clădiri de furnir wenge fără balustrade pe casa scării de-atunci fiecare perete are o pijama pe care o îmbracă dimineața înainte de

mă fată pepenii cresc rosii la soare ia șuriu’ din chimir linge rugina și taie nu-n coajă fă taie direct în măruntaie sau mușcă mușcă până-ți curge zama în căușul gâtului să-ți

uneori noaptea mă așez la un capăt de drum mă întind pe spate asfaltul cald îmi devorează ușor trupul asemenea unei fiare sătule deschis cerul îmi pătrunde în ochi cu fiecare nor cu fiecare

*** o melodie lentă se aude la radio își strânge mai bine halatul în jurul trupului fumul din mașină îl face să tușească scurt zărește crucea de pe dosul palmei un semn făcut cu vârful

ar putea să înjure, să lovească, să amenințe e noaptea încă lungă și alcoolul gratis dar Set n-are apucături din astea de mojic el e un domn cedează bucata sa de așternut concubinei își ia

//melancolia// pete adoarme timpul cu brațele încrucișate în culoare pe degetul mic îi curg bretelele norilor //durerea// egalități necunoscute acolade din două inimi în ceașca de

care-i bărbatul nostru femeie? trei puncte desenate cu tuș în palme umede trei aripi înnodate cu panglici de carmin bărbatul nostru nu are chip nu are trup nu are suflet vibrează asemenea

roșu gri lila e trendy să-ți curgă furouri suflete din buzunare din șuvițe blonde să-ți peticești umerii puțin aduși roșu gri lila lumina cade metalic pe ochiul fotografului un

dawn în zori cu seine năframe trase pe creștet se tânguie luna-n zăbranicul veșted sangvinolent suspensii de nori tivesc orizonturi veline din geana luminii ei țes aurore

în tine e cald amieze de mai ne sărută degetele în tine e iubire oamenii se îmbrățișează fără motiv în tine nu plouă decât seara când încolțește grâul nu ninge decât la ivitul zorilor

unii copii vor căsca , li se vor alungi buzele până-n colțul urechilor clăpăuge, vor deschide televizorul înjurând maturii ce au poftă de povestioare second hand ; copiii mei sunt bine crescuți,

îmi tatuez în nări mirosul tău de tutun light de vin dulce de bărbat inscripțiile acestea cresc zilnic îmi inundă traheea se amestecă în sânge în noaptea de iarnă fulgii la geam vor

ne construim cazemate în jurul cutiei toracice ne mutăm acolo definitiv tu ți-ai invitat câțiva prieteni să locuiască pe canapele suspendate va hârjoniți faceți cercuri din fum tipele sunt

Ain se trezește la răsăritul umbrei între pereți gripați îi hrănește cu aspirină tamponată îi tapetează cu mulaje de primăveri toride împarte cu ei apa distilată le udă încheieturile zice c-a

?hei, you which is the odour of your woman? femeile pseudoimaginare sunt inodore insipide incolore femeia ta are culoarea ei proprie e verde pe dinăuntru ar putea fi albastră în

pe liniile curbe urzeam povești cu iz de reclamă la parfumuri impovizasem un ocean alergam după meduze el își afunda picioarele până la glezne în nisip acceleratul oprit la peronul

meteo nu bate vântul nu plouă e preferabil să nu folosiți litere în locul umbrelelor de soare seriale personajul e în vacanță tu mă iubești stai peste program eu nu chiar cultural /