Mă gândeam să scriu un poem despre comediile franțuzești
dar mi-am amintit de piticii nepământeni.
Cred c-ar fi mai bine să le îndes ceva moale și umed
în cavități bucale zvântate de-alizee
La temelia casei de împrumut și-au căscat
rădăcinile de troscot hăuri .
Teama de alunecări
m-a invitat să astup golurile
cu nisip de pe uliță.
Treceai pe drum sau erai de vorbă cu multe -
e
Se zice c-ar fi bine să ne cumpărăm bătrâni.
Toate la timpul lor, însă.
Clipele scurse îmi plimbă poemele-n Mărin.
Câtă lumină încape în patul nepoților tăi, bunicule ?
Păi să vedem
Gânduri anagramate de licorile bahice
Răsar în vârful creionului:
Este jocul nebun al copilei ce-nchide
Yala cu chei duble.
Bea, iubite, cu mine din pahar și
Uită că ai întâlnire cu
Lichide seminale fecundează clipa întâi –
Diagnostic : sarcină toxică refuzatei.
În lumină i se dăruiește pruncul
Abanos pe creștet se prelinge-n apă.
Brațele ei torc cântec de
două borcane cu dulceață
de vișine din cămara
unei gospodine
A, nu, nu eram eu gospodina.
Apropo, iubite,
mai e cămara aia în apartamentul nostru ?
discutau aprins despre
cantitatea
Ascultăm povești
cârpite cu frânturi
de suflete
adunate din parc
la finalul
zilei îndrăgostiților.
Mai știi cum
ținerile de mână
ne răsăreau în creștet ?
Mai simți
Adolescența e o călătorie
în jurul propriei axe.
N-am folosit nicicând transportul rutier –
era mai odihnitor voiajul
în capsule spațiale.
În apropierea sateliților naturali
țineam
Resuscitez
gânduri expirate.
Să fie oare
nouă cardinalul
mulțimilor vide ?
Abandonate
în afară
reflecțiile se plimbă
monoton descrescător.
Poate chida
să trezească
Înșir cuvinte - nu-mi tace stiloul
un deget graveaza chirilic
biroul.
Nimic n-am de spus - se naște-ntrebare:
confecționez haine în serie
din vorbe goale?
De-ar fi să ne jucăm de-a
Sunt obișnuită să trăiesc prin mine:
să mor și să mă nasc din eu.
Oricat aș încerca să trăiesc prin alții
îmi plâng în cale propriile tristeți.
Adevarații poeți
locuiesc în sufletul meu,
Ni s-au lipit buzele
iubite,
cu lichid amniotic
din nopțile
facerior siameze.
De-ți afunzi falangele
în atriul drept
ți se prind de piele
ceasurile
două -
Al meu e ăla
de
Găsisem în peșteri cioburi
de gheață
scluptate concav.
Le-am așezat
la soare
așteptând metamorfoze ilogice.
Minutele – trei la număr –
mi-au râs în față
urme de apă
din doritele
În trepte îmi zidesc
trupul – voi tăia cruci
să pavez apele de dincolo.
Curge timpul șters
pe marginea abisurilor –
înainte de tine, înainte de noi…
Licori vineții îmi leagă
trecutul
Am absolvit cinci facultăți,
patru mastere și trei doctorate.
Predăm la două universități
într-un oraș prea mic
pentru-a ne cuprinde neștiința.
Mi-ai făcut ieri cunoștință
Cu ultimii
Perfecțiuni prefabricate
mă târăsc pe drumuri din piatră cubică.
În spatele umărului drept
ațipirile nocturne devin taste ordonate alfabetic.
Tendoanele au obosit
a mai susține minti
N-ai vândut niciodată
vise.
Ai vândut - uneori -
cuvinte,
ce-i drept cam înguste
pentru șanțurile plugului.
Te-ai mai vândut câteodată mie
noaptea
și câte puțin în zilele de miercuri și
Amintirile unor dimineți înghețate
în paturi străine
- cu ferestre ce refuzau
a se-nchide –
îmi cojesc straturile
de iubire râncedă.
Se ascute unghia
sau, cuminte,
vei amputa mâna
Ma pândește albina
pe mustul
din vie.
Ai pierdut o șansă
sau ai câștigat bătalia
sexelor ?
Se plimbă fete tinere
pe timpanul
nostru.
Te-ating
sau îți las pedeapsa
să cânte
Despletește-ți, iubite, sufletu-n mine!
Dezleagă, iubite, nodurile
în care se încurcă degetele
neîndemanatice
și lipește-mi urechea
de pieptul tău
s-aud cum îmi inspiri
răsuflarea
Simți infinitul inundându-mă
când îți ating palmele?
Vezi fluturi de lumină ce țâșnesc
din sinapsele degetelor noastre?
Auzi ecoul peniței ce-ți rescrie
sufletul cu propria-mi
Noaptea toarce fir de caier
așezată-n cenușar,
Fire de lumină-n umbre
răspândește nodular.
Farmec din poemul nostru
între vreascuri arde-aprins;
În odaia de iubire
stingem dorul
TG