Cartea Irinei 21
O criză de panică în toiul nopții. Lumea, deodată, e prea mare, parcă și-ar fi devorat marginile în intuneric. Sunt prea departe de tot și de toate, prea departe de orice. Simt cum lumea asta
Cartea Irinei 20
Sunt în camera Irinei, la parter, unde ea doarme în patul special adus de la spitalul din Skien. E dimineață. Lumina limpede de afară, care pătrunde prin jaluzele, joacă pe peretele din spatele
Cartea Irinei 19
Invariabil, visele în care mă rătăcesc încep în același loc, unul din etajele corpului B al Politehnicii din Copou. Coridoare înguste și întortocheate, fără ferestre. Eu caut o ieșire și dau mereu
Cartea Irinei 18
Dr. Li este bun și înțelegător cu cei care plătesc. Acceptă imediat să ne primească din nou în clinică. Toate zborurile către Europa sunt în continuare anulate și nimeni nu știe până când. Putem
Cartea Irinei 12- Jocul de-a linistea
Aceeași mașină și, probabil, același șofer cu care am venit de la aeroport. După cum se încovoaie cu cele două valize mari în mână ar putea fi el. La fel de tăcut, nu scoate un sunet tot drumul,
Cartea Irinei - 8
Pălărie galbenă, fundă albastră. Pantofi roșii, fundă neagră. În mână stângă, îndoită de la cot, ține o poșetă neagră, model anii 60. În rest goală, cu picioarele puțin depărtate, bine înfipte în
Cartea Irinei-7
Privesc zarzărul înflorit din spatele pavilionului nostru. Mi-e dor să miros flori....acestea n-au miros. O chinezoaică în pijamale, pălărie și papuci de odaie din catifea roz a trecut pe lîngă noi
Cartea Irinei - 6
În capătul coridorului, lângă o ușă care nu se deschide niciodată, un chinez bătrân a stat ieri toată ziua în genunchi și a răzuit linoleumul. Pe linoleum erau câteva pete mici, cât niște buburuze
Cartea Irinei- 5
Femeia de serviciu îl încîntă pe Matias. Mopul, mătura, găleata și cârpele ei îl fascinează. Poartă o uniformă albastră, jachetă și pantaloni, cochetă și severă în același timp. Ne arată,
Cartea Irinei - 4
Suntem aici pentru că aici avem voie să sperăm. Dr. Li nu spune niciodată „îmi pare rău, nu mai e nimic de făcut”. Medicii din Norvegia interzic speranța ca pe un gest superficial și atins de
Cartea Irinei - 3
Deschidem valizele. Matias se apropie curios și prudent, o vreme nu lasă tigaia din mână. Apoi începem să scotocim cu toții, desfacem cadourile, conținutul pachetelor e împrăștiat peste tot. Irina
Cartea Irinei - 2
Etajul 13, DIP 2. Suntem IP, adică international patients. Un living, un dormitor cu două paturi si pătuțul pentru Matias, o baie cu duș. 3 lifturi urcă și coboară, clinchetul care anunță
Cartea Irinei - 1
Priveam la un monitor cum se mișcă săgeata pe o hartă, indicând locul peste care zburam. Eram undeva deasupra deșertului Gobi la ora 12, noaptea Invierii. Cu o zi înainte, în Otopeni vorbisem cu
întâmplare cu un corp ceresc
te trezești la 4:00 dimineața hotarâtă să pui punct unui vis cu cai lunecând în prăpastie, paradoxal liniștită foarte foarte lucidă, știind totul despre tine poți spune lucruri importante,
din jurnalul femeii de toamna
se uită la mine cu groază, oare ce-am de gând să-i fac, ce-o așteaptă și de unde i se trage. simt contradictoriu, pe de o parte îmi vine să plăng de mila ei, pipernicită și naivă, nu știe unde să se
Universul fara lumanari si dantele
am o idee minunaaaată acum că te-am trecut prin foc și te-am spălat de toate păcatele să părăsim acest univers decadent să ne salvăm de metafizici metafore, lumânări și dantele de femei
straina spunea ceva despre...
în fundal pictând fereastră după fereastră tehnici impecabile - toamna impertinentă hologramă. mi-era oarecum bine oarecum leneveam spărgeam între dinți iubirea boabe de struguri. mai simțeam
soapte despre pisici si Dumnezeu
- ti-am povestit despre frica mea de pisici? din copilarie.. in intuneric linistea e o panda atat de materiala. seara pareau dintr-o data insinuante si se prelingeau pe langa pereti planuind cum sa
iti sade bine moarta
privită la microscop această întâmplare n-ai fi crezut, ia aspectul unei arteziene împroșcând roșu irevocabil cerul n-am să mai pot privi niciodată în sus dar altfel ce mai faci,
o secunda doua inspre rasarit
mai tin culorile sub pleoape o secunda doua sa-mi ramana ceva , sa nu incep fara memorie ziua alba.venise fara sa mi se arate intr-un fel doar intrase in mine in timpul noptii schimbandu-mi gustul
jurnal scris in doi (those impossible things)
adorm langa tine cu nasul in perna si bratul trecut peste pieptul tau niste ziare imprastiate peste tot in pat in timp ce tu citesti ceva, ceva de neinteles pentru mine. esti acolo cand ma
ziua cu cercuri verzi
parca as bifa pagini dintr-un timp foileton care fosneste putin si trece. o culoare, o stare pentru fiecare zi....luni, ziua care sclipeste galben, cu un entuziasm naiv...vineri e ziua cu cercuri
obsesii despre taceri
mereu ai o tacere la tine, undeva. tacerile tale un fel de urma pe care sa alunec , coridoare inguste fara lumini peste care ma clatin. pygmalion impatimit al tacerii.... daltuita migalos, tacerea
jurnal scris in doi
frigul de ieri...de-afara, din casa... sub patura groasa, in trening si cu sosete in picioare, m-am facut ghem asteptand sa se linisteasca tremurul din mine... ...asa ca pe-nserat te-am
fiziologia toamnei
ultima ora de desen din clasa a XII-a, profesorul...un omulet pe care il ignoram deliberat, din cauza unor stridente...ne-a propus o compozitie libera, un fel de..faceti ce vreti, as vrea sa vad de
si tu cand....?
aseara, un telefon de la ruthie, la o ora la care deja inchisesem televizorul... destul ca in casa sa navaleasca zarva de asta-vara, din serile cu vin rosu (ea), inghetata (eu), muzica si risete...
femeia de tranzitie (genul proxim si diferentele specifice)
..figureaza si ea intr-un nomenclator cuprinzator, intre femeia care-ti bantuie tacerile si altele.pe principiul ca abnegatia se rasplateste cumva, nu e chiar la coada listei. dintre toate ea
spatii
e greu sa raman in urma ta in locul in care fusesesi, fusesem....si ai plecat. cu tine, spatiile - oricare- se-mblanzesc si ma lasa sa incap si eu, sa le deslusesc linistea incet,
coridor cu oglinzi
crizele de panica nu ma mai speriau asa rau , cauze cunoscute, remediul la indemana, iti controlezi respiratia, o gura buna (si amara) de clorocalcin cu o cana de apa...ceva obisnuit, intr-o jumatate
