Jurnal
o secunda doua inspre rasarit
1 min lectură·
Mediu
mai tin culorile sub pleoape o secunda doua sa-mi ramana ceva , sa nu incep fara memorie ziua alba.venise fara sa mi se arate intr-un fel doar intrase in mine in timpul noptii schimbandu-mi gustul sangelui si maturandu-mi ungherele de ramasite, deschizandu-mi ferestrele, primavara.
curata, fara tristetile de rang sa rasar la o margine ghem de lumina intr-o secunda doua.
azi nu ma inalt. pasesc cu talpile goale pe cerul ogor intr-un inot vertical despicand taramul semintelor cu mijlocul meu cu degetele printre radacini si ochii deschizand printre crengi.
azi nu mai sunt femeie.am prins o culoare, mai tarziu voi suspenda la jumatate intre cer si pamant punte pe care sa pasesc noua faptura .
013.186
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nastia muresan
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
nastia muresan. “o secunda doua inspre rasarit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nastia-muresan/jurnal/110787/o-secunda-doua-inspre-rasaritComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"am trait intr-o vreme sentimentul ca sunt un puzzle incoerent,cautand cu obstinatie bucatica aceea cu care sa incep o reconstruire, avand in minte o frumoasa cetate de odinioara. necunoscuta, antonimul daramarii...
se intampla totusi, ceva...\"
desigur Maria
cu fiecare cuvint scris se redescopera lumea. o amica din Bucuresti mi-a cerut sa caut pe aici un puzzle cu 1000 de piese, singurul care prezenta o bariera pt dinsa. Nu am sa pricep niciodata rabdarea de fier in a construi ceva predeterminat, fara nici un grad de liberate . Gaudi n-a terminat catedrala , de aceia e celebra peste inchipuire , spectatorul e invitat sa o completeze mental. Avem datoria adunarii, sa distrugem e trivial. Cind mai fugi cu talpi goale pe ogor ia-ma cu tine ...