spatii

e greu sa raman in urma ta in locul in care fusesesi, fusesem....si ai plecat. cu tine, spatiile - oricare- se-mblanzesc si ma lasa sa incap si eu, sa le deslusesc linistea incet, invazia obiectelor inspre mine nu ma mai sperie cand esti si tu. tu pleci si spatiul incepe sa ma tradeze in urma ta obiectele coalizeaza pregatindu-mi expulzarea nu ma mai vor, nu mai sunt de-a lor... aluneca toate inspre tacere, apoi intr-o dusmanie rece, hotarata. vinovata ca te-am lasat sa dispari, ca n-am stiut sa te tin parca avandu-te pe tine printre ele ar iesi din intepenire, capatand naturi iluminate... iesirea ta le condamna sa recompuna o natura moarta refuzand lumina, culoarea, sau sa mai spuna ceva... in urma ta spatiul nu ma mai vrea inauntru, desi eu as vrea sa mai pot sa locuiesc printre cuvintele noastre, sa mai pot sa raman in preajma trecerii tale