Universul fara lumanari si dantele

Maria,

Adresarea „iubite”, lasă o impresie declarativ-sentimentală. În continuare se înțelege oricum că anume lui, iubitului i te adresezi. Dacă ești curioasă, aduc mai jos versurile care mi-au plăcut mai mult:

acum că te-am trecut prin foc
și te-am spălat de toate păcatele

dincolo de granițele acestei devastări
ne vom recunoaște.

în prima noapte, cu tâmpla lipită de stânci
voi visa altfel copacii, culorile

voi (re- ?)așeza anotimpurile și
toate cele de trebuință cum fac eu mereu când totul pare pierdut.


și mi-ai aduce păsări acasă să mă învețe
migala cuibului?


E doar o părere, care însă ar vrea să sugereze că mai multă concentrare nu strică.

Nic Pop, iti dau dreptate si tie:)
mai multa concentrare face bine, in general. dar my mind seems to be like un untrained puppy zilele astea. Aici...m-am jucat de-a re-Creatia, nu ma jucasem de mult.
oare de ce poezia trebuie sa fie ne-a-pa-rat un lucru atat de serios?
hai sa zicem ca Universul acesta inchipuit e pe jumatate o gluma...

silaba \'re\' sugerata de tine chiar se inscrie in regula jocului meu. o lipesc, asadar. iti multumesc, Nic Pop.

Acum e mult mai bine!

am o idee minunaaaată
acum că te-am trecut prin foc
și te-am spălat de toate păcatele
hai să părăsim acest univers decadent
să ne salvăm de metafizici
metafore, lumânări și dantele
Nastia, am o idee minunata, acum, daca tot miroase a om-rosu-si-a-ars-lut-inchegat, de ce sa parasim dantelele si sa ne cocosam, in numele iubirii, intr-un univers frust, lipsit de recuzita scenografiei a la belle epoque. Hai, mai bine sa ramanem in jeans, parfum si dantele cu tampla lipita de stanci, \"imund de sofisticati\".
Finalul imi place. De ce imi place? Pentru ca vad marul mare cat o zi de post si mi te imaginez, cu surasul tau a la EVA, spunandu-i tovarasului Adam:
ce spui? ai trudi pământul cu mâinile tale
șiroind pe spate pe frunte iubirea
și mi-ai aduce păsări acasă să mă învețe
migala cuibului?
Ce-mi imaginez despre el saracul? Mai bine, nu spun. Sa nu le dau, viitorilor dictatori/oare, idei despre noi forme de tortura.
Nastia, imi era dor de prezenta ta pe Agonia. Bine ai revenit! Poate o sa ma obisnuiesc si cu cumintenia pamantuui, poate mai plantezi si tu cate un vers matraguna, poate...la a doua lectura voi reveni.

carmen, stiam ca te voi dezamagi:)
intre doua proiecte de univers, amandoua \'imund de sofisticate\', am ales pentru ziua a saptea (cand si El s-a odihnit) un proiect de comprimis, doar ca sa-mi fie somnul mai lin.
\'cumintenia pamantului\' stie sa se minta frumos, sa creada in propriile minciuni daca asta poate opri rostogolirea.
si-apoi...pasajul de simplitate e necesar atunci cand oboseala ameninta.
\'da\' sau \'nu\', raspunsurile cele mai simple de la care poti inchipui re_Creatia.
stiu, femeia care esti, femeia care invarte 1000 de sabii de foc va admonesta somnul meu linistit:)

Asa sa fie: Eu cu sabiile mele din arena \"circului Globus\" tu cu Brancusi. Stii \"Somnul\"? De cand am citit personala aceasta, tot am in minte imaginea celebrei sculptri, jumatate zgrunturoasa, jumatate perfect slefuita. Fara sa trecem prin foc, nu vom sti nicicand care somn este adevaratul somn: cel de zi sau cel de noapte. Ai dreptate, de la un anumit punct, trecerea prin foc este un proces fara sunete si trambite, paiete si dresura de tigrii, dar neinetleapta cum sunt, prefer si TE prefer, nu chiar atat de sofisticata ci doar \"imund sofisticata\". De unde vine \"imund\", de la Pasadia, citire. E un cuvant care-l obseda ieri si pe care am inceput sa-l folosesc, ca sa-l inteleg intr-un context poetic:)

Maria, asa m-am bucurat sa gasesc noi si stralucitoare livezile, ogoarele! si migala cuibului, si pasarile!
multumesc frumos, sunt incantata,
mo-ni

mo-ni, bucuria imi face bine, desi tin seama si de admonestarea Mihalelei...ea nu crede in viabilitatea proiectului inchipuit de mine aici.
eu ma incapatanez sa....da.
multumesc.

Aici nu este vorba de credinta sau necredinta, ci de frecventa. Eu dadeam in vileag ce unde recepteaza aparatul meu. Cred ca este un model MIH roccoco:)
Stii ceva, pubilica matale vreo 20 de poezii in noul stil, si vorbim dupa.
OK?

\'nteles!! despre fericire nu stiu si nu-mi sade bine sa scriu..:)
i have to plunge into some common sadness just for your sake:)

Da! Este o idee minunaaata asta a cuibului, cuibaritului, sa parasim, sa ne salvam, acum dupa necesara purificare (legat de textul tau vestea)cum fac eu mereu când totul pare pierdut.
Maria Balan eu (desi pacatos) as veni cu tine. As aduce si o cartita sa ma invete truda pamantului. Imi place!

Ultima parte îmi pare ca o irumpere într-un nou început, într-o nostalgie suverană, mai presus de vreo posibilă împlinire, cu ritmul candorii precipitate pe care-l simți doar la Magda Isanos.

iri multumesc pentru aceasta descifrare atenta. chiar emotionata sa citesc despre \'ritmul candorii precipitate\', e asa cum ai simtit tu.