iti sade bine moarta

poate ultima strofa ascunde prea mult sau se doreste pur si simplu o pasire peste ideea expusa printr/o oarecare vaziune.
de restul versuri cel putin interesante, atat stilistic, cat si din punct de vedere al ideilor. uf. \'tui nebunia si lenea de pe aici. e o poezie care merita, in ciuda unor versuri care poate mai trebuie slefuite, mai multa atentie si nu ma consider prea subiectiv.
frumos, maria

multumesc ca m-ai citit. despre ultima strofa nu te gandi ca ascunde prea mult, varianta \"evaziunii\" e corecta...

Uneori e chiar bine sa fii mort, caci asa, reusesti sa creezi o zona libera de \'zero-astepari\' din partea celor din jur, si, dupa un timp chiar devii invizibil. Singurul inconvenient este ca exista si oameni care pot vedea in spatele mortii si gasesc o persoana chiar placuta.... cel putin asta am patit eu :)

ai dreptate in legatura cu zona de \'zero-asteptari\', iti lasa ragaz pentru o eventuala recompunere ( e un avantaj...).iti multumesc si ca mi-ai semnalat inconvenientul...:)

Buna Maria Balan! Imi place mult poezia ta. De fapt am mai scris un comentariu in acest sens dar am primit decoratia offtopic. Mi se pare inspirata strofa:
\"goală și albă am ieșit să-mi iau un da, un nu
credeam că pot să trec invizibilă
pari schimbată ești bolnavă sau ce
am murit...dar tu?
eu nu. ce-i cu tine ești altfel
îți șade bine moartă ai rămas cu ochii deschiși\"
Chiar am incercat o palida imitatie in primul meu mesaj. Imi place cum mi-ai captat atentia in prima strofa \"unei arteziene împroșcând roșu\". Toata poezia o simt ca pe o imensa ironie, ca pe o reusita gluma ... la adresa mortii. Nici nu ma mai sperie. De ce mi-ar fi frica? Uite un mort reusit! Ii sta bine.
Prin poezia ta am persiflat moartea. Numai de bine Maria Balan.

\'o imensa ironie la dresa mortii\' spui tu, de fapt nu chisr asa. o amara ironie la adresa unei tristeti de moarte, dar cum niciodata n-as recunoaste usor ca plang cu capul pe masa, cu sughituri...:), tristetea mea se converteste in asemenea ironii...
o fi bine, o fi rau...

iubesc tristetea care se conversteste ironii, ca faptas de conversii similare... deci nu pot zice ca-i rau, ca sa nu ma deconspir:)

... dialogul asta medic-pacient a fost superb si tot timpul lecturii a ramas undeva in fundal arteziana improscand cerul cu rosu... mi-a placut si generozitatea doctorului care se gandeste sa dea un strop de culoare si zapezilor de dinainte de el, evident cu globulele altuia... ce fain se vad lalelele franjurate reflectate in ochii deja sticlosi... ce fain arata gradina

buna aici ironia in fata mortii, tabloul nu ajunge sa fie grav sau morbid, cred ca ai face bine sa-ti cultivi stilul ironic, intr-adevar din acest stil al tau poate iesi ceva pe masura ce ti-l consolidezi. am vazut mai devreme si reversul acestei madalii in \"nedeslusite\" unde diana geacar desi este poate prea transanta iti face un mic dus rece. nu am incredere in texte \"sentimentale\" scrise de mana ta nu cred ca sunt pentru tine exprimarile diafane, ma rog poate crezi contrariul sau ai vrut sa incerci si asa...a iesit in \"nedeslusitele\" alea un fel de variatie pe aceeasi rima.
aici insa incepi sa ne convingi ca textul este un poem, cred ca este unul destul de bun dintre cele ce le-am citit despre moarte. in textul de fata se ascunde tot timpul ceva, chiar daca as presupune acum ce, tot nu as spune :) nimic despre acele lalele franjurate din final, poate bisturiul cu care s-a deschis sternul poate alt instrument sau idee si tot soiul de semne lasate aici despre o existenta ca o ironie. brava asta e un text bun pe langa celelalte

despre \"nedeslusitele\" acelea spuneam in subsol ca a fost singura incercare de felul acesta si ca n-am sa mai recidivez, nu s-a vrut decat un exercitiu (poate nu era necesar...)lipsit de alte semnificatii, facand abstractie de resortul intim care m-a expus acestui risc:)
in alta ordine de idei, imi place ca nu esti usor de multumit:)), apreciez!