spaima

Ți-am citit personalele și regăsesc aici aceeași tentație migăloasă de a nota ceea ce se simte la o anume intersecție, pe muchia subțire și primejdios-tăioasă a sentimentului translucid. Data viitoare folosește mobilul (bun și în week-end).

iti multumesc pentru timpul petrecut cu personalele mele. si e adevarat, nu prea rezist tentatiei de care spui...:)
din ce stiu pana acum, prevedeam ca ma vei \"ghici\".
multumiri si pentru sugestie, daca as fi procedat astfel as fi ramas fara pretextul poeziei:)

ca te-ai cusut intr-o inima mult prea mare pentru el. pastreaza sufletul si schimba numarul de telefon fiindca a uitat sa citeasca.
arata-mi unde si te voi ascunde departe de razboaie.

Victor

Maria, permite-mi sa te felicit pentru niste versuri frumoase.
Frica? ar trebui sa ma inveti si pe mine sa simt o astfel de frica ce se prelinge in cuvinte si nascoceste versuri atat de frumoase.
si, apropo, poti sa iubesti PANA la moarte, dar e mult mai profun atunci cand iubesti IN Moarte.
drag, Dana

in aceasta poezie remarc in mod deosebit teama de noi insine, de a judeca la rece, spaima de a deconspira magia din spatele minunii, magia iubirii pana la sacrificiu.
\"te-as fi sunat...\", da de unde, n-ai fi sunat pe nimeni, e numai o strategie frumoasa... esti destul de lucida sa nu stii ca e vineri... nu poate fi gasit.
te inspaimanta ce se va putea intampla, te transformi pur si simplu, este o metamorfoza care iti da fiori reci de teama care se contopesc cu cei de placere.
nu stiu daca ai incheiat poezia, mai bine spus nu stiu daca nu cumva ai fost lasa si ai \"taiat-o\" fara sa clarifici cumva, fara sa ne spui daca e plus sau minus.
e un sfarsit totusi, ai dreptate, de episod...
cu prietenie,
Costin T.

va multumesc ca ati trecut pe aici si ca ati avut ceva de zis.
victor, pastrez sufletul, spaimele, razboaiele si... numarul de telefon:) am de gand sa intru pe pagina ta sa te citesc cat de curand.
asadar, ne mai citim.

dana,
multumesc pentru felicitari. eh, cred ca frica ne mai invata uneori cum sa iubim, spui ceva care m-a infiorat despre dragostea in moarte. e adevarat...

ai deslusit corect teama mea, frica de a judeca la rece, cum spui tu, si a alege in consecinta. m-as plictisi intr-o citadela a inteleptilor si cred ca as alege exilul in ghetoul \"frumosilor nebuni\" , de la periferie...daca doar acolo ar mai exista minuni.
ma bucur de trecerea ta.

o trecere prin idei usoara ca un fulg, denotand o vaga melancolie ca perspectiva imediata a unui stil pe care incepi sa il definitivezi si care se anunta promitator.
frumoase tare imi par a fi versurile tale din ultima perioada, iar acestea ar merita poate si o steluta.

mi-a plăcut, că o frântură/fragment de real are un discurs așa reușit. dar și că posibilitățile poetului actual se hrănesc cu sinteza unei sensibilități utopice. curios, după ce nu mi-a plăcut mai nimic din ce-ai scris în ultimul timp, acesta e un text care îmi place, ca se revine la un ton mai clar spre ce înseamnă literatura în genere ca se vede si aspirație dar și neîncredere și, mai ales, depărtarea de planctonul clasic.
Emoții cu amplitudini calculate, fără element biografic marcant, doar bibliografic (cine mai citește azi Vingt?) și sentiment de uriașă absență fără mari accente sarcastice (tradiționale, ca figurație lirică sau ca orice vrei!). asta numai în partea a doua, strofa a doua, cosmicizantă!
Esențial romantic la urma urmei fără mari probleme apoetice, sigur, mi-ar fi plăcut si discursul denotativ, alb, care îți reușește uneori in alte poeme, dar mă grăbesc sa închei, deși marca ta este densitatea!, spun că poezia ta nu este una a orgoliilor si vastitații durerilor urlate, mai degraba una subtilă și, uite, de aia, așa de rar remarcata!

am vrut sa spun \"cosmetizantă\" la un moment dat!

mi-a placut ca la o oarecare ora din noapte n-ai trecut pe langa o oarecare spaima, te-ai oprit, pur sentimental...
parca mie imi place ce mai scriu? ma straduiesc sa nu ma incrancenez atunci cand nu pricep ce se mai intampla cu mine...rabdarea e o lectie la care mai am de tocit...
sa mai treci. de ce nu mai scrii aici?

asa cum am spus vin in vizita si in pagina la tine, cel putin acest text nu contine atata spaima cata are titlul foarte concis si foarte direct spus. cel putin dupa mentionarea pura si simpla a denumirii spaimei ma asteptam sa gasesc aici o frica, insa in locul ei am descoperit o asteptare ceea nu e este tocmai rau. partea la care cred ca este necesar sa mai lucrezi sunt unele precizari pe care le aduci in vers, de exemplu: \"într-o duminică după-amiază numai bună pentru sieste\", \"până la moarte dincolo
de toate invaziile de toate războaiele de guerilă\", adica de obicei dupa-amiezele de duminica sunt facute pentru siesta, toata lumea s-a odihnit, iar iubirea pana dincolo de moarte tocmai de aceea se numeste asa pentru ca este deja dincolo de orice invazii si razboaie care eu personal nu inteleg de ce sunt de gherila si nu pur si simplu razboaie. in general, cred ca unele cuvinte ca si \"spaima\" denumesc ceea ce sunt si nu revine textului poetic sa le expliciteze mai bine, no offence, e primul text citit de la tine... sunt cateva lucruri in text care fac efectul invers al spaimei sau in orice caz nu dau efectul de spaima, de exemplu \"s-ar auzi ultimul marș funebru în parcul orașului\", \"cât nu e prea târziu tu ascunde-mă
ferește-mă de ochiul meu \", cel putin aici ascunde-ma si fereste-ma se includ si se presupun oarecum. il mai avem aici pe \"intelept\" care se repeta cu gandul meu si cu ochiul meu, problema fiind modul de aranjare a expresiei gandul meu intelept si ochiul meu intelept, e cam mult. in partea a doua inceputul cu constatarea fatisa \"mi-erea teama\" deturneaza textul de la finalitatea spaimei si de fapt ne gandim deja ca nu aceasta a fost scopul, lumea textului, pentru ca deja suntem in constiinta celui care s-a oprit oarecum prea devreme din ceea ce simtea. despre femeia in care se transforma nu spun decat ca aceasta transformare ar fi putut sa fie in text si atunci spaimele erau poate mult mai credibile, ultimele versuri pot fi doar \"dar plecasesi\", in sine vineri nu conteaza pentru cititorul care stie ca duminica isi va face siesta:)

bine ai venit! ma bucur sa te ascult:). Spaima a fost scurta si atroce si nu \"revine textului poetic sa o expliciteze\", aici doar despre niste resuscitari. Femeia in care ma transform... nu stiu mai mult decat se vede aici, dar ma uit atent la ea... Razboaie de guerilla? mda...sonetele lui Neruda scrise pentru femeia alaturi de care trecuse prin toate varstele iubirii,pentru ca apoi, foarte repede, sa moara de inima rea, privind la o tara zdrobita si incendiata de americani.
ei, cum suna dez-vinovatirea mea? de fapt voiam sa-ti spun ca m-am bucurat sa te vad aici.

de fapt nu am formulat \"acuzatii\", am avut ceva timp si mi-am tinut promisiunea ca am sa va fac cate o vizita :) si cred ca e cazul sa citesc sonetele astea ale lui neruda, insa in cazul in care razboiul de aici era o trimitere la sonete, atunci mi se pare o trimitere destul de livreasca, dar cum spuneam nu stu sa vorbesc despre pablo neruda, dar cred ca despre textul tau mi-au iesit cateva lucruri.

sonetele lui neruda au fost doar un flash in memoria mea, amestecat, nu stiu cum, in...

“voiam să te sun și să-ți zic mi-e teamă
cât nu e prea târziu tu ascunde-mă
ferește-mă de ochiul meu înțelept și neînduplecat
eu încă purtând atât de vizibil
o stea cusută de inimă”
ultimile 2 versuri citate te duc cu gandul la discriminare, stigmatizarea evreilor cu steaua galbena – vizibila. Daca privim lucrurile asa atunci prima strofa este o trimitere destul de clara la ghetouri, la deportare, la ghicite masacre (chiar si muzica din parcul orasului ). Strofa a doua – despartirea si speranta intr-o iubire de dincolo de toate “invaziile”. Intr-un \"oras\" ostil iubitul pare a fi un suport psihic pentru personajul feminin minoritar.
\"te-aș fi sunat să întreb se vede de-acolo
gândul meu înțelept
...
dar era deja târziu zi de vineri
plecaseși\"
Primele 2 versuri si ultimile 2 versuri pun poezia in catuse, pana si acest ultim refugiu ii este refuzat. Era deja tarziu ... Exacerbare a spaimei. Remarcabila abilitate, textul putea deveni foarte usor ... nu stiu daca chiar \"lacrimogen\" dar cu siguranta greu de \"crezut\".
Este posibil sa spun prostii, dar “spaima” este justificata in felul acesta. Si tare mi-e teama ca \"ochiul tau intelept si neinduplecat\" a vazut si acest aspect al textului. O poezie care merita toata atentia. Sincera admiratie,

nan florian...da, steaua mea cusuta de inima asa a fost in mintea mea, la inceput..steau in 5 colturi a lui David.
Dumnezeule, parca ai stat ascuns in creierul meu...citesc uimita ce spui aici...
de unde stii?? eram doar eu cu mine cand...