intre timp

Aveam o grea senzație de deșertăciune când am citit poezia ta, Maria...probabil că ar fi trebuit să se adâncească, dar am zâmbit când am înțeles că ai dreptate. Totuși, ,,între timp\", între efemera trecere dinspre lumină spre întuneric,,se mai întâmplă ceva\", măcar o învolburare a sângelui atunci când dăm năvală afară din noi, măcar oboseala pustiului.
Mi-a plăcut mult poezia ta.
Cu drag,
N.

Cred că ai putea continua acest flash, interesantă \"seară cu cearcăne semn\".

Se intampla ceva, mi-ai amintit de cea mai frumoasa, dintre fostele mele colege de facultate-Adeline, de Fanus Neagu, care, in cartile lui despre Dunare, pirati, si vapoare, plutind desupra comorilor scufundate, iubea doar, si numai femeia cu cearcane; de cineva, care mi-a spus ca, prezenta cearcanelor este un semn al disfunctionalitatii rinichilor (?); Rudolf Stainer care zicea ca ”rinichiul armonizează activitățile exterioare, provenind din contactul direct al sângelui cu aerul”, principiile terapiei yin-yang.…si… parca incepe sa ma doara spatele, de greutatea nisipului asternut pe nisipul zilei sub povara atator amintiri:)

te vad aici si ma bucur.
mda...dintr-o senzatie din acelea s-a ivit textul acesta.
m-am straduit sa se vada...:)

da, ai intuit bine, in ciorna poezia derula mai multe secvente \"intre timp\". am ales una dintre ele si ma mai gandesc. iti multumesc pentru trecere.

carmen, uimitoare conexiuni...dar asta nu ma surprinde in cazul tau:) de la Fanus Neagu pana la disfunctionalitatile rinichilor. cred ca e de bine daca aceasta poezioara a facut click pe memoriile tale...
te mai astept.

incepand de astazi textele tale vor intra direct pe prima pagina
succes:)

multumiri pentru nivel, ma bucura si ...ma sperie (putin)!

Felicitari!

iti multumesc!

intr-adevar, o poezia inspirata. construita atent si cu sangele in flux. efemerul surprins in \"trupul nisipuri\", sange \"spart de un mal\". mi-ai indus o imagine de seara, cu valuri de sange ce-au \"spalat\" nisipul plajei. ce-a mai ramas? e liniste acum.
cu prietenie,
Costin T.

bine-ai venit aici, linistea mea te primeste...:)
primul semn de la tine, ma bucur si iti multumesc.
cu aceeasi prietenie,
nastia

Nu stiu cat de rar se intampla acel ceva, dar textul asta mi-a facut \"semn\", nu pe nisipuri ci in sange, ca un virus de care nu poti scapa. M-a dus cu gandul la un accident minor, la o intamplare - nu disperata - ceva ce te pune pe ganduri, un ceva ce iti spune ca esti atat de om, atat de vulnerabil. Ca de fapt nu controlezi nimic. Mult respect pentru textul asta si multa simpatie pentru autor. Se poate si invers. Felicitari pentru nivel.