credeam că după amiaza judecătorul își desăvârșește siesta –
parchetul și lambriurile sălii ar suna a contrabas dogit
la cuvintele lui aruncate
dar nu era așa
am primit cuvintele lui de
nu mai ajungeam să îmbătrânesc dar expectoram lumânări
întregi de seu ca pe niște mireni grăbiți
am stat cu capul pe placa de granit căptușit cu fier magnetic
până s-a instalat îndrăgostită în
o femeie tânără
dormitează în fotoliul unei săli de cinema
din când în când mai răsfoiește o revistă de modă veche
în fața unui ecran acvatic panoramic albastru
inutilitatea cu aripi
zid cufundat în singurătatea lui
zid pe care lumina trimite culori
un câine mutilat spre seară
pe bloom îl latră de mai multe ori
heei meștere bloom am numai probleme
privește privește pe
uriașul pian ca un pterodactil
lovind cu ciocul în propria imagine
întipărită pe gheața patinoarului unor copii
rememorează aerul dă din aripi scheletice în amorțirea gerului
nemaiauzit
în principiu ne îmbrățișăm repede cu un animal peren
pe care îl luăm în serios la fel de repede
el are o tandrețe mai amănunțită decât mine
animalul peren e tot ce poate fi
zarea s-a acoperit cu acest rânjet de clown
nu mai este loc nici pentru un nor roșiatic violet sau gălbui
toată ziua ne-am congratulat cu hlizeli importante
și acum nu mai putem aprinde
exista femei uitate niste tablouri un drum inzapezit in cer
am sa cad in capcana ma striga chiar ma atrag
pastrand fireste proportiile sa-mi dea peste fata cu copilul din mine
cu o salcie cu ceva
l-am pierdut pe K. cel mai grav mesager din lume
purta desuurile catalizatoare ale epocii
indiferenta lui imi dovedeste garantat sensibilitatea
la inceput totul imi parea sugrumat dar
pe
peregrinul chiril și-a amintit ceva
și a rupt toate paginile în care erau ascunse
una câte una numeroasele lui fețe
ca să implore și-a tatuat în palme
o fată care spune ceva in
bazalt lângă țesutul cornos de copită potcoavele
de aur clopoțind
vademecum satana aceeași combustie
noițe cojițe pielițe pe-un deget
tot suge tot roade tot rupe
același oțel fac farurile mari
m-am trezit dintr-un somn profund pe la patru
mi-am încălzit samovarul am băut o votcă și mi-am aprins o țigară
am expectorat de pe balcon
apoi am privit peste clădiri
acoperișurile nu sunt
apusul rumegă păsări
literatura nu se mai scurge din carți
nici n-am mai vazut-o de când nu mi-a mai făcut dreptate
mă-ncurcă dreptatea asta
fiecare biruință – un suflet chinuit
trec urme,
Se război și mai mult cu mine, decrepita voce infamă, nu s-a priceput să mă ajusteze pe ici pe acolo, e-un huruit de avion îndepărtat, imperceptibil înlemnit, nu știi dacă respectă vreun
rafturile bibliotecii într-o dimineață cețoasă
un eroic nimb de promoroacă dă greutate cărților
pietrari cu dalta fină ca un bisturiu
cu mâinile ca scoarța de stejar
cioplesc pe marginile
păianjenii sunt miniștri peste interdicții
altfel de mâini întinse spre lucruri
și-au lăsat refuzul în mine
cu înțelesul să-i ucid
prin aerul în care ai putea coace și-o piatră
trece
în acest cartier fără nume al ceții
singurătatea începe cu declinul ca o insomnie
un somn pe măsura unui om care nu doarme în el
pe care nisipul de sub pleoape îl clatină ca un voal –
adevărul
sunt singur sub clopot
parca e cerul neumblat de comete
curios nu te poți gândi la nici un lucru
așa cum o fac ei când își înfruntă respirațiile
dar pot înjura pot minți pot lenevi pot
asculta
pentru a face sa geamă mercurul
te arați în oglinzi
n-am să te sorb n-am să te sugrum
vad destui arbori minându-ți gesturile
când încerci să spargi coaja de ou ce-ți acoperă
pieptul
apăreau
a fost explozie la țeava de gaz
s-a sfârșit punga și s-a stins focul de la mausoleul
lui lenin i s-a pârlit mustața ușor
te strâng într-un pumn
într-un pumnișor
o sa se vadă urmele
prin fereastra deschisă bate un crivăț
ridică spre mine de prin curți glasurile
nu mai poate ține mult timp ține încă sunt mai cald cred ca sunt cald
și vad un ficus într-o curte mică la
un clown rătăcește pe stradă
cu o uriașă gaură neagră în piept
din care arareori un alt clown cu nasul roșu și fardat
scoate capul
scoate limba la trecători
un clown trece pe stradă
cu o
am sa încep cu o poză deseori defavorabilă mie
cum arunc miza pe trupul unei femei
necunoscute
dar i-am spus că mă va visa
și în somn mi-a apărut o umbră verde
semn de boală
am sa cresc