Poezie
la începutul lecturii
1 min lectură·
Mediu
rafturile bibliotecii într-o dimineață cețoasă
un eroic nimb de promoroacă dă greutate cărților
pietrari cu dalta fină ca un bisturiu
cu mâinile ca scoarța de stejar
cioplesc pe marginile lor
litere fără de înțeles
dimineața posacă țesută uniform
un covor de nisip pe care ard cu flacără bătrână
pagini pline de semne
încă adormit fumul lor înțepător
se adaugă ceții
într-un colț dormitează tânără
factura la gaz
a cărei falsificare se pedepsește conform legii
și poștașul care sună idiot la ușă
să îmi spună că mai am de trăit
064.443
0

nici constructia aceea a unei dimineti oarecum misterioase, cu semne cu litere fara inteles nu ma prea convinge.
iar sugestia din titlu catre o analogie dintre lectura si existenta, producand un paradox oarecum, dupa cum ai exprimat tu ideea in versul final, daca grila de interpretabila, sugestia asta prin urmare e chiar sanctionabila cred.