Poezie

poveste cu un arpentor

1 min lectură·28 octombrie 2005

Mediu

era cică odată un arpentor cu mintea plină de geometrii

așa cum ideea de vastitate

rămâne doar în calcule

zidurile unui castel erau stăpânitoare pe acea parte din

știința lui fără breaslă

luna apunea, mereu apunea peste măsurătorile zilei

și nu reușea să mai apună

nu rămăsese din el decât obiceiul acesta de a se apropia de castel

cu fericirea mirosului de mortar pe care doar ruinele o pot da

doi secundanți îl urmăreau peste tot pe unde umbla

și pe unde nu, nu

venea iarna între timp

și toate vânturile care l-ar putea ucide

își toceau lamele albastre de ziduri

un câine albastru își sfâșia lătratul albastru

arpentorul privea liniștit pământul și cerul

privea tăcut câinele și ce ar fi putut spune?

registrul plin de calcule se imacula

se albea și frieda

și unghiile și barba și moartea și păsările pe care avea sa le dăruiască

și cam asta era până la urmă toată știința lui

054118

Despre aceasta lucrare

Autor: bazil rotaru
Tip: Poezie
Cuvinte: 157
Citire: 1 min
Versuri: 21
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

bazil rotaru. “poveste cu un arpentor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bazil-rotaru/poezie/147968/poveste-cu-un-arpentor

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

Andu Moldovan28 oct. 2005

Bazil ne trimite aici o mostra de \"evolutie\" poetica, ingaduit sa-mi fie a o numi asa... In stradaniile mele de a \"inova\" ceva (e ridicol, asa-i?) in poezie am incercat (in gand) enumeratia; si desigur repetitia, pentru ca aceste doua tehnici de \"subliniere\" traiesc in concubinaj; niciodata nu mi-a iesit cum trebuie, Iata gasesc aici un poem \"enumerativ\" bine construit, unde procedeul respectiv se asaza firesc peste cuvinte; la fel si \"mortarul\" prepozitiilor si al conjunctiilor. Bazil ne arata o stapanire aproape perfecta a procedeelor lirice in poezia asta atat de blamata a noastra, post mortem modernista :-))
Acum, Bobadile, urmeaza partea cea mai grea... incarcarea arcului cu sageti:
- \"cica\"-ul de la inceput da un ton prea de f... m... ma-sii dupa parerea mea, oarecum in contradictie cu restul
- a iesit bine repetitia, dar pe \"albastru\" nu-mi place
- in ultimul vers specificarea \"avea sa i le daruiasca personalizeaza inutil in opinia mea.. fara i-ul acela ar fi just right... parerea mea, desigur.
Atarn o stea pe aici, asa, ca o chestie...
Bobadil.

bazil rotaru28 oct. 2005

Știi cum e, Andule, poezia asta? Mai mulți poeți decât cititori. Dintre cititori puțini sunt buni. Tu ești unul bun și atent.
E jenant să fii și poet, cred. Sunt un, mai degrabă, „transcriptor” care sare din categoriile morfologice ale basmului lui Propp, unul care brodează și experimentează utopii pe marginea altor utopii, cu doza de absurd inerentă. Fără poveste ceea ce scriu nu există.
Despre corecțiile pe care, pe bună dreptate, le sugerezi, să văd ce se poate face. Nu mă prea pasionează șlefuitul, după cum ai observat.
In rest, ce observ eu în inflația asta poetică, visul poetului pare a fi acela de a-și permite trei doze de viagra pe zi!

nastia muresan30 oct. 2005

cred ca orice proiect parcurge si o faza utopica, altfel spus orice \'constructie\' (poate chiar in sensul dialecticii pe care o propune poemul tau) contine o doza buna de impertinenta, un fel de manusa aruncata logicii, realului, simtului comun.
peste \'masuratorile zilei\' asezam \'ideea de vastitate\', desi
\"venea iarna între timp
și toate vânturile care l-ar putea ucide
își toceau lamele albastre de ziduri\"...desi intr-un sfarsit ne imaculam de la unghii pana la pasari...
un poem-dezbatere, in registru grav...

nastia muresan30 oct. 2005

*registru* in loc de...
scuze.

Hanna Segal30 oct. 2005

Bazile, nu stiu cat exact mi-a da din viata sa pot picta chestia asta, dar mi-as da:)