Lied

Ca și cum poezia se scrie singură, eu neînvățând să mai citesc decât muzica din cuvânt, ascultând cum cad unul după altul în cascade de înțelepciune. Estetism deosebit, liric fluid, suplețe, eleganță, atingeri și reverberații, imagini clare, un poem atât de limpede, încât rămâne în profunzimea înaltului - paradox pe care mi-l permit ori de câte ori găsesc acest eu poetic cu o coloană neclintită.
Deosebit consider a fi:

\"am să cresc trandafiri pentru septicemia lui rilke
prin părul tău
am sa te las iubita de păstori
ca și cum ai învăța să citești\"

și reverență pentru

\"apusul rumegă păsări
literatura nu se mai scurge din carți\"

Aș modifica ușor versul: \"nici n-am mai vazut-o de când nu mi-a mai făcut dreptate\" - e disonant și ca muzivalitate, și ca realizare estetică. Tu știi what I mean.
Ici-colo mai ai de așternut niște diacritice.

Și subliniez încă două versuri desăvârșite:

\"sunt o livadă oarbă
mi-e frică sa nu te iubesc obscur\"

Pentru toate acestea, Recomand poemul, indiferent cine ce va avea de stins aici sau de lăsat obscur.

Ela