bazil rotaru

un caz nu neaparat ciudat. Parler este confundat cu manger. Mediocritatea textului este explicata si prin stelele ezigztente! Feliz, ma dezamagesti, ... te asteapta fanii...

concupiscenta ca organizare sociala...
cand stateam la cozile alea infernale sub ceausescu cum era?

aam uitat sa-l inchid la timp si am facut comentariul de mai sus si mai jalnic. macar sa-l inchid. am reusit?

da, vechea problema a croceenilor de pretutindeni si de aiurea in ce priveste traducerile, la voce che suona in un\'altra voce. asa se pare, pentru ca iti justifici abordarile critice prin acele texte de desfatare barthesiene prin care multi isi justifica lecturile proaste, mai degraba pe acelea prost facute. daca luam formula croceeana si o rabatem nitel peste panseurile barthesiene, de multe ori rau intelese (asa ni se intampla cand il citim pe Barthes dupa traducerile doamnelor Babeti si Stefanescu), vedem ca nu mai ramane mare lucru. Jongleurul Barthes chiar teoretizeaza in Plaisir du texte (Ed. du Seuil, 1973), nu textele de desfatare care sa ne justifice lecturile, ci chiar opozitia plaisir/jouissance. ne intrebam atunci, lectura mediocra de plaisir nu e de fapt o masturbare lunga si trista? De ce relatia traduttore-traditore ne strica jouissance-ul? Si, chiar, ce inseamna jouissance cand daca o luam pe fir in sus, debusam in ceea ce il marcheaza cultural pe traducataor, ei, si retour amont, cand tocmai credem ca am atins sursa debusam peste copia ei, chiar la autor, cum ar spune Derrida, supliment, duplicare, simulacru, diferanta, scriitura, gramme, pharmakon, [...]trace, hymen (cum avenit ne completeaza enumeratia Livius Ciocarlie in Realism si devenire poetica). da, hymen.

il somez pe domnul de mai sus sa aiba macar o idee.
da!
consum foarte mult spatiu ca sa-l conving ca nu are idei

eu as dori sa ma inscriu in armata de aplaudaci.
nu posed insa prastii si pietre.
sunt de acord messire

ce e aia literatura, domnule bazil rotaru? chestia aia care se ocupa cu frumosul, sublimul si necuvintele? chestia aia care te-nvarte si te-ameteste pana nu mai intelegi nimic si extaziat urli...uau, eu n-am inteles, deci tre\' sa fie tare!
aici nici eu nu stiu, sunt de acord cu \'mneata. cum sa fie ?
exprimarea exprimabilului
exprimarea inexprimabilului
care
unul e pleonasm altul e oximoron
nu vreau sa va categorisesc in vreun gen critic pe dv. nu-l aveti. par egzample.
ei, la treaba...
simti ca totul are greutatea unei ancore? iti simti creierul feliat? simti ca s-a scurs fericirea din tine? simti acidul improscat din boxe in urechi? simti asta sau cauti cuvinte marete, idei la fel de marete si surse de inspiratie monumentale?
in cazul doi nu esti un cititor ci un puber,
in primul caz un modest, dar onest aplaudaci...


Jigăranu Adrian [27.Sep.06 23:49]

asta imi place cel mai mult...
hehehe, toata lumea stie de ce

monica e o veche prietena
este membrana la uniune
hehehe
nu a inteles nici ea
eu iti spun
ce-o fi o fi

nu am inteles nimic din comentariul tau,
nici monica (mebrana) mebru al USR

mai, feliz
eu ma numesc bazil rotaru
sunt din iasi
nu stiu de unde esti matale
da nu-mi place ca ai intervenit aici fara nici o idee, ca de obicei, dar te rog sa-ti faci obicei din faptul a avea de obicei idei .
sau macar o dictie a lor

revin, incerc sa inchid un tag, imi cer iertare, ia-ami din nivel pentru asta, iti dau 10 %, ok? </b> am reusit?

sunt sfatuit de anumiti prieteni de pe net ca nu e bie ce am facut, am agresat un membru (cum e corect? membru sau membrana?) al cond. ac. site.
evident ca nu imi dau seama
imi dau seama numai cand mi se arunca in cap cu tot felul de prostii

totul are greutatea unei ancore
spaima taie felii subțiri de creier
și le aruncă la câini
unde ești
fericirea s-a scurs din mine de tot

mă uit la filme porno mi-e dor de tine
și gemetele curg din boxe ca un acid sulfuric

|


asta e tot poemul
se vede
o armata de aplaudaci
si una de constestatari

eu cred ca poemul e prost
si bine-ar face sa se lase de literatura fl. br.
adica de o literatura care nu e literatura

dan, Sociu este bun.
esti multumit de calitatea afirmatiei?
nu inteleg ce inseamna versuri acceptabile.
exista asa ceva?
inutil sa cer vreo explicatie.

vasile e destept, a intuit bine.
extirparea de metafora...
extirparea de acel beau style de care facea caz beckett
asa, chiar asa
stai cuminte molloy

Este de departe cel mai bun text critic pe care l-am citit pe poezie.ro.
Sociu nu poate fi definit in termeni ce tin de rol sau valoare.
Este un critic in RL care nu mi-a placut cum l-a abordat didactic pe Sociu. Calin Cristea (sau parca avea trei nume, nu mai retin) dintr-un snobism propriu criticii literare sustinea in mod comod ca Sociu ingramadeste si snobismul si statutul de poet.
Hmmm....
merge si asa
Dar textul asta e plin de perspicacitate in prima parte si uluitor de agresiv in a doua parte.
ce ma deranjeaza aici in mod
Evident,
nu i se poate ierta nici unui critic trecerea de partea celui analizat sub bisturiu.... dar nu-i pot ierta criza de moralitate, in cea de-a doua jumatate, ce o afecteaza, de parca isi reprosa ca a fost prea onesta la inceput!
dupa ce in prima este de-a dreptul critic literar.
Nu stiu de ce, ...dintr-o criza de constiinta, probabil pentru ca nu a infierat destul generatia MM.
A identificat corect circumstantele sociale, profesionale (Sociu e jurnalist, no?) si chiar familiale pe care insusi autorul le expune.
Multi termeni ar trebui sa fie redefiniti pentru a intra in posesia sensului canonic al operei lui Sociu.
Mi-a placut ca autorul (la cel critic ma refer) nu vede din elicopter literatura si nici nu tradeaza o viziune relativista asupra moravurilor omenesti, are si o varietate a lecturilor, probabil, care ar impiedica-o sa faca/creada asta dar reproseaza lui Sociu ca are o criza de identitate.
Nu radeti!
Asa e... Ei, si? nu am cunoscut pana acum nici un poet care sa nu aiba crize de identitate.... De fapt nu am cunoscut nici un om care sa nu fi trecut sau sa nu aiba asa ceva.
Daca in prima parte nu o interesa sensul literal al fiecarui enunt, in a doua parte devine neputincioasa in identificarea sensurilor secunde si confera un statut stiintific ba limbajului, care nu mai este limba plurala de la inceput, adica efort de a recrea limbajul, prin abolirea așa-numitului limbaj curent și inventarea unui limbaj poetic personal, în ultimă instanță secret, ci a unei mode si unui spirit de turma....
Valeria are o facultate a literaturii, asa inveti de la scoala ca spune Chomsky, dar nu stie ca practica o forteaza sa spuna ca putinul geniu pe care-l are un om este mai degraba vointa si alegere personala, ca Sociu insoliteaza destul de bine in tot ceea ce face (nu am citit nici un volum de Sociu, dar il stiu de pe Clubliterar.com) si ca, de obicei, se cedeaza o enorma energie psihica chiar si acestor derizorii futaiuri...

ioana, am vrut sa explic o vina pe care iti inchipui ca eu o am, la a carei maxima raspandire ai contribuit personal.
hai sa nu ne intereseze asta.
uite cam asa sunt textele tale:
le urmaresti pana departe, daca ai scoate carti ai imagina pana si dialogul intre librar si cumparator.
evident
daca ai fi scos o carte, sau doua, acuma 20 de ani ai fi fost deja o clasica alaturi de Elena Stefoi, Magdalena Ghica, Mariana Marin sau Marta Petreu!
dar tu, nu!
nimic integrator generationist
ai asimilat lectia generationista
si este rizibil deja sa fii catalogata si integrata, asa cum am vazut, in generatia MM, si alte fete, fatete si simulacre de ale ei care se gasesc pe situri.
sunt sigur ca anticipezi de departe si procesele care se vor intenta textelor tale si pot crede ca poti institui chiar un adevarat sistem institutional de aparare (tribunal, juriu, avocati) dar si de difuzare (orice lector va trebui sa-si lamureasca unele indoieli, dar daca este mai instarit, va putea contra cost sa beneficieze de ele, prin posta ramburs; ma rog, acelasi lucru se face si cu turneele de conferinte, nu e mare lucru, comandam orice prin posta); evident e inselator ca de la literatura ta cumperi ceva, nu s-ar putea relua decat verbal textul scris, no?
in definitiv, textele tale chiar au o retorica, o punere in scena,
adica adapteaza tipurile de discurs la tipurile de cititori (aici chiar sunt f. serios, nu fabulez deloc); uite cum:
expunerile se adreseaza \"curiosilor\", adica celor studiosi;
descrierile (remarci asupra desfatarilor destinelor
individuale)se adreseaza voluptosilor si sibaritilor;
confirmarile, astea puncteaza de obicei erorile sistematice ale ultra\"civilizatilor\".
astfel se disting, formal, ca am invatat de la formalistii rusi cum progreseaza literatura, no?, fragmente de perspectiva, de teorie, dizertatii (aprofundate dar numai din corpuri de doctrina):
toate dintr-o perspectiva mallarmeeana devin structuri banale, prin urmare absurde, hmm, nu stiu de ce...
eu sunt mai greu de pacalit
imi dau seama cand iti accelerezi cititorul
sau il menajezi
eh, in final, ca sa revin la cartile pe care nu le-ai scos acuma 20 de ani...
poate le vei scoate acuma
ard de nerabdare sa-mi frec mainile cu incantare la felul in care Magdalena Ghica va putea fi privita ca un plagiat par anticipation la Ioana Barac Grigore...

Nu e vorba de nici un complex al lui Oedip.
Inteleg ca este vorba de editorii care iti fac viata grea, evidend din titlu.
Mai este si evident ca nu i-am inghitit niciodata.
Am vrut doar ca aceasta punere in chiloti sa aiba si o soarta mai buna, in sensul mai DRASTIC ca iti bati capul degeaba cu ei, care ba se cred insurgenti de tot felul atunci cand nu se ineaca in filozofeme de tot felul.Nici macar nu-s linii sau canale directoare pe acest site. Nu-s.
Voiam sa merg pe o confuzie mai veche, se produce in ce te priveste, aceea intre autor si narator, din a carei risipire naratologia si-a facut piatra de temelie, confuzie care continua care sa faca ravagii printre cei straini de simplele postulate naratologice; nu-l mai amintesc aici pe Eugen Simion, care nu mai osteneste sa repete, dupa Barthes, ca autorul e o \"fiinta de hartie\", ceea ce ne-ar indritui sa ne intrebam ce fel de \"intoarcere a autorului\" a mai teoretizat el in cartea sa cu acest titlu: de acasa la academie si retur? in cazul asta returul nu anuleaza dusul?
Mai este un eseu al lui Ion Vartic, Emil Codrescu si complexul lui Nabokov. Aici las la o parte pertinenta comparatiei dintre Lolita si Adela , macar din pricina deosbirii de varsta dintre cele doua eroine (in virtutea careia Humbert Humbert, omologul lui Codrescu din celalalt roman \"nimfolept\", dat fiind ca varsta \"nimfetelor\" e plasata intre 9 - 14 ani).
Eroii nostri vor sa para mai seriosi si mai batrani. Jenant.
Desi, \"nimfeti\" si \"nimfete\", chiar vor sa faca armata.
He he he ! Chestia cu limba(jul)...., hmm ce ar mai fi spus Deleuze despre ea.
Chiar am sa ma ocup de literatura editorilor si de editorii literaturii! Promit!
Sunt infantili si fara minima dictiune a ideilor, desi asa cerea odata, cand era intrebat sau nu, Bogdan.
Eu cred ca e nasol, un editor, imi cerea, odata, de ex., sa revin la numele care m-a consacrat, desi nu imi schimbasem contul si nici un regulament nu impune asta. Evident, se face confuzie intre o clona si un heteronim. Sau poate ca e bine ca se face! Clonele nu ar mai trebui interzise. Dar asta e alta poveste.
Dar daca Ioana se poarta atat de dragastos cu cu acesti infantili (exclud de aici pe Liviu Nanu) cu atat mai mult nu exista un complex al lui Nabokov, transpus de Ioana ca sa ne faca o farsa aici, ci un complex al dublului.
Este toata absurditatea care o inconjoara pe Ioana, cei care guverneaza si justifica asemenea absurditati asa cum se intampla in cazul lui Nabokov caruia istoria literara il va consacra ca pedofil, desi
trebuie s-o spun,
aici exista un complex al dublului, nu am putea explica cu nimic altfel actele gratuite ale IBG [imi pare bine, se pare ca am incetatenit (horribile dictu!) un termen]
Ca sa ma apar de ce am vorbit despre Nabokov anterior:
iata de ce:
in Apararea Lujin sahistul Lujin se sinucide retraindu-si copilaria, in Pnin intreaga naratiune pare o dublura, o repovestire, in Brisure a Senestrefilozoful Adam Krug moare jucandu-se ca in copilarie cu dictatorul din Padukgrad, fost coleg de scoala s.a.m.d.
Ei bine, Ioana, am crezut ca ori stiai toate astea ori eu am provocat aceste sensuri.
Mai mult, cred ca aceste sensuri trebuie provocate, in general critica nu creeaza mai mult decat gaseste.
Daca te-au suparat cele de mai sus imi pare rau, imi pare rau mai mult ca nu pot face glumite mici, rautacioase sau de bun simt ca toti cei care au ideatia greoaie.

tu te pricepi la intarcat tot felul de nimfete si nimfeti.
nu as vorbi de un complex al lui Nabokov, cat mai degraba de un complex al dublului.
(nu-mi place ideea de complex al lui Nabokov, poate a lui Humbert Humbert, no? daca facem distinctia dintre autor si narator, distinctie pe care naratologia de toate spetele nu mai osteneste sa o proclame!)

ce e vulgar aici?

ca de obicei, nu vreau sa ma remarc prin consens...
\"cioburile de umbra\" sunt o fantasma a oglinzii?
si simfonii in \"auriu major\"...
oricat s-ar parea de ciudat, omul este precedat si succedat de o fantoma;
si iata de ce: nu numai expozeul photo ma duce cu gandul la asta, prima lege socio-antropologica n-ar fi constituita din legaturile de rudenie, ci de regulile de distributie economica, stabileste Edgar Morin intr-o nota infrapaginala (cf. Le paradigme perdu:la nature humaine du Seuil 1973);
Parca am mai auzit pe undeva de aceasta prioritate a economicului; Morin insa il constituie un statut determinant in antropogeneza; si pentru ca tot el prevede \"une nouvelle naissance encore apres nous\" (id. p.63) vorbind de un posibil metantrop (undeva pe la p.12) ma intreb,asa liricoid cum sunt: care ar fi acesta?
nefiind supraomul lui Nietzsche, ar fi si jenant, va fi poate fantoma lui Maupassant: \"Apres L\'homme, le Horla!\"
se va dovedi astfel ca stafia care bantuia Europa si tot felul de imaginatii are o arie mai larga de raspandire si e recurenta.