...ca muta la limba

Retin de aici doar paralela reusit parodistica intre diferitele ipostaze ale \"limbii\"... care mi-a placut.
\"goi doar cu chilotii pe ei\" nu e prea mult zis? \"doar cu chilotii pe ei\" nu era deajuns oare? Intr-un fel poemul mi-a amintit de bancul ala cu detinutii de la auschwitz care pluteau pe tavan si aveau niste sfori legate de ei cand vine neamtzul, inspectorul si il trage pe unul in jos si il ciupeste de pomet zicandu-i \"grasutzule!\"
Funny stuff,
Bobadil.

daca tu zici ca este suficient fara \"goi\" si da acea impresie de \"hai la incorporare\", scot \"goi\".
asa trebuia sa iasa, funny. pentru nobel a, alta. :)

multumesc de citire si opinie. chiar eram curioasa daca va com cineva.

hai mă Ioana
tu crezi că dacă nu las commuri pline de profonzimi
nu citesc?

în altă ordine de idei
mă irită limbile alea zemuite
închide-le-n gură!

mi-a placut textul si ideea cantarului mi-a adus aminte de o poanta: La maternitate medicul ia copilul unei doamne, de fata cu aceasta, il pune pe cantar si exclama: \"2 kile 800, ramane?\"
deci poetii sunt rebuturi in sesnul ca nu sunt buni de armata? simbolic vorbind bineinteles. Atat am avut de spus. Totusi, cu patriotica ta, mi-ai adus zambetul pe buze. Multumesc. mai trec: cu drag, DAniel.

stiu ca treceti. imi face placere asta. la texte transparente nu poti comenta profund, alice. hei :)
daniel, imi aduc aminte de filmul ala... cantarul, in regia lui ilie pintilie (tii minte divertisul cu tubitubi puiuric?; a fost unul dintre multele mele momente de ras cu lacrimi)...

va mai astept

cheful tău de glume poate fi molipsitor. îmi plăcu \"patriotismul\" deșart al combatanților. experiența cazonă trezită în mine îmi zice de zor să te rog să adaugi la înșiruirea aia și AZePeurile, accesoriu de un pitoresc furibund și nesfârșit prilej de dans și zbucium pentru elementele care trebuiau să fie anihilate (chestia aia cu bromura cică era banc). să poarte, oare, și poeții așa ceva. cred că mai repede le trebuie ceva pentru limbă, ai dreptate. dar, uite că mă luai cu verbiajul ca să spun doar că-mi plăcu. pe-aci!

atata timp cat se multumesc cu starea asta de imponderabilitate, e in regula. dar 90% vor inapoi pe pamant, acolo cresc laurii mai stufosi.

dan, uite! daca agonia va fi in pericol de atac, propun sa vina la poemul asta al meu cazon si sa le cedezi titlul comentariului tau. :) ok? trebuie sa recunosti ca e ceva sa reusesti sa strangi asa o armata, chiar si \"cu capul plecat\" de la greutatea limbii. ce s-a intamplat de mai treci pe aici? nu te-am mai vazut de secole... ai fost plecat din tara? dar ce spun eu aici... ?! si pe straini am auzit ca i-au cablat (cred ca de la legile astea UE)

ada, prima data la mine... bine ai venit si bafta multa pe agonia! nu vor niciunde si vor peste tot, trust me! :)

tu te pricepi la intarcat tot felul de nimfete si nimfeti.
nu as vorbi de un complex al lui Nabokov, cat mai degraba de un complex al dublului.
(nu-mi place ideea de complex al lui Nabokov, poate a lui Humbert Humbert, no? daca facem distinctia dintre autor si narator, distinctie pe care naratologia de toate spetele nu mai osteneste sa o proclame!)

bazil, aici ma interesa parerea ta: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/203858/index.html

aici te-ai dus intr-o directie falsa. nu era vorba desre complexul lui oedip (pe care nu cred ca naratorul si-l poate asuma, si nici autorul), despre humbert humbert nici atat, pentru ca latura erotica lipseste cu desavarsire. aici naratorul este extrem de transparent: vorbeste pe sleau despre personajul care tine balanta in vederea alcatuirii armatei care va apara tara (specific si in titlu).

\"Si atunci Debora a zis lui B: Scoala-te, caci iata ziua cand da Domnul pe Sisera in mainile tale. Intr-adevar, Domnul merge inaintea ta. Si B s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni dupa el\"

multe multe multe lucruri incifrate... :(

Nu e vorba de nici un complex al lui Oedip.
Inteleg ca este vorba de editorii care iti fac viata grea, evidend din titlu.
Mai este si evident ca nu i-am inghitit niciodata.
Am vrut doar ca aceasta punere in chiloti sa aiba si o soarta mai buna, in sensul mai DRASTIC ca iti bati capul degeaba cu ei, care ba se cred insurgenti de tot felul atunci cand nu se ineaca in filozofeme de tot felul.Nici macar nu-s linii sau canale directoare pe acest site. Nu-s.
Voiam sa merg pe o confuzie mai veche, se produce in ce te priveste, aceea intre autor si narator, din a carei risipire naratologia si-a facut piatra de temelie, confuzie care continua care sa faca ravagii printre cei straini de simplele postulate naratologice; nu-l mai amintesc aici pe Eugen Simion, care nu mai osteneste sa repete, dupa Barthes, ca autorul e o \"fiinta de hartie\", ceea ce ne-ar indritui sa ne intrebam ce fel de \"intoarcere a autorului\" a mai teoretizat el in cartea sa cu acest titlu: de acasa la academie si retur? in cazul asta returul nu anuleaza dusul?
Mai este un eseu al lui Ion Vartic, Emil Codrescu si complexul lui Nabokov. Aici las la o parte pertinenta comparatiei dintre Lolita si Adela , macar din pricina deosbirii de varsta dintre cele doua eroine (in virtutea careia Humbert Humbert, omologul lui Codrescu din celalalt roman \"nimfolept\", dat fiind ca varsta \"nimfetelor\" e plasata intre 9 - 14 ani).
Eroii nostri vor sa para mai seriosi si mai batrani. Jenant.
Desi, \"nimfeti\" si \"nimfete\", chiar vor sa faca armata.
He he he ! Chestia cu limba(jul)...., hmm ce ar mai fi spus Deleuze despre ea.
Chiar am sa ma ocup de literatura editorilor si de editorii literaturii! Promit!
Sunt infantili si fara minima dictiune a ideilor, desi asa cerea odata, cand era intrebat sau nu, Bogdan.
Eu cred ca e nasol, un editor, imi cerea, odata, de ex., sa revin la numele care m-a consacrat, desi nu imi schimbasem contul si nici un regulament nu impune asta. Evident, se face confuzie intre o clona si un heteronim. Sau poate ca e bine ca se face! Clonele nu ar mai trebui interzise. Dar asta e alta poveste.
Dar daca Ioana se poarta atat de dragastos cu cu acesti infantili (exclud de aici pe Liviu Nanu) cu atat mai mult nu exista un complex al lui Nabokov, transpus de Ioana ca sa ne faca o farsa aici, ci un complex al dublului.
Este toata absurditatea care o inconjoara pe Ioana, cei care guverneaza si justifica asemenea absurditati asa cum se intampla in cazul lui Nabokov caruia istoria literara il va consacra ca pedofil, desi
trebuie s-o spun,
aici exista un complex al dublului, nu am putea explica cu nimic altfel actele gratuite ale IBG [imi pare bine, se pare ca am incetatenit (horribile dictu!) un termen]
Ca sa ma apar de ce am vorbit despre Nabokov anterior:
iata de ce:
in Apararea Lujin sahistul Lujin se sinucide retraindu-si copilaria, in Pnin intreaga naratiune pare o dublura, o repovestire, in Brisure a Senestrefilozoful Adam Krug moare jucandu-se ca in copilarie cu dictatorul din Padukgrad, fost coleg de scoala s.a.m.d.
Ei bine, Ioana, am crezut ca ori stiai toate astea ori eu am provocat aceste sensuri.
Mai mult, cred ca aceste sensuri trebuie provocate, in general critica nu creeaza mai mult decat gaseste.
Daca te-au suparat cele de mai sus imi pare rau, imi pare rau mai mult ca nu pot face glumite mici, rautacioase sau de bun simt ca toti cei care au ideatia greoaie.

nu cu editorii deal eu acum, bazil. si cui, vreodata, i-au placut editorii, mai ales luati la gramada...?! niciunuia nu-i plac editorii, decat separat. problema mea de acum este imponderabilitatea. pamantul isi pierde din gravitatie pe zi ce trece. iar oedip...?! sa fi fost eu atat de subtila incat nici tu sa nu intelegi?! cred ca da. nu, la textele mele nu se mai fac glumite. dealtfel, nici comentarii nu prea se mai fac. iar daca veni vorba de complexe, ar putea fi vorba de unul, in acest text, complexul vocilor subtiri. da\' multe.
am o mare admiratie pentru cultura ta, pentru talentul tau si pentru intransigenta. ai si un defect, de neadmis: nu iti e teama de ciuma bubonica.

ioana, am vrut sa explic o vina pe care iti inchipui ca eu o am, la a carei maxima raspandire ai contribuit personal.
hai sa nu ne intereseze asta.
uite cam asa sunt textele tale:
le urmaresti pana departe, daca ai scoate carti ai imagina pana si dialogul intre librar si cumparator.
evident
daca ai fi scos o carte, sau doua, acuma 20 de ani ai fi fost deja o clasica alaturi de Elena Stefoi, Magdalena Ghica, Mariana Marin sau Marta Petreu!
dar tu, nu!
nimic integrator generationist
ai asimilat lectia generationista
si este rizibil deja sa fii catalogata si integrata, asa cum am vazut, in generatia MM, si alte fete, fatete si simulacre de ale ei care se gasesc pe situri.
sunt sigur ca anticipezi de departe si procesele care se vor intenta textelor tale si pot crede ca poti institui chiar un adevarat sistem institutional de aparare (tribunal, juriu, avocati) dar si de difuzare (orice lector va trebui sa-si lamureasca unele indoieli, dar daca este mai instarit, va putea contra cost sa beneficieze de ele, prin posta ramburs; ma rog, acelasi lucru se face si cu turneele de conferinte, nu e mare lucru, comandam orice prin posta); evident e inselator ca de la literatura ta cumperi ceva, nu s-ar putea relua decat verbal textul scris, no?
in definitiv, textele tale chiar au o retorica, o punere in scena,
adica adapteaza tipurile de discurs la tipurile de cititori (aici chiar sunt f. serios, nu fabulez deloc); uite cum:
expunerile se adreseaza \"curiosilor\", adica celor studiosi;
descrierile (remarci asupra desfatarilor destinelor
individuale)se adreseaza voluptosilor si sibaritilor;
confirmarile, astea puncteaza de obicei erorile sistematice ale ultra\"civilizatilor\".
astfel se disting, formal, ca am invatat de la formalistii rusi cum progreseaza literatura, no?, fragmente de perspectiva, de teorie, dizertatii (aprofundate dar numai din corpuri de doctrina):
toate dintr-o perspectiva mallarmeeana devin structuri banale, prin urmare absurde, hmm, nu stiu de ce...
eu sunt mai greu de pacalit
imi dau seama cand iti accelerezi cititorul
sau il menajezi
eh, in final, ca sa revin la cartile pe care nu le-ai scos acuma 20 de ani...
poate le vei scoate acuma
ard de nerabdare sa-mi frec mainile cu incantare la felul in care Magdalena Ghica va putea fi privita ca un plagiat par anticipation la Ioana Barac Grigore...

bazil, stiu. mi-ai mai spus. in momentele mele de optimism, imi imaginez ca tot raul e spre bine. si, de acum inainte, voi avea mai mult timp sa-mi ordonez textele sa fac ceva cu ele, altceva decat ce am facut pana acum. nici nu stiu unde naiba este problema. la diacritice sau la efemer... poate ma rasfat: cred ca la TREBUIE sa fac ceva pentru mine persoanal e problema si mai e undeva, dar nu trebuie sa stie chiar toti.

adrian, am citit interventiile tale pe unde au mai fost si am vrut sa stii ca iti sunt recunoscatoare pentru ele. si asta pentru ca ma aflu acum intr-o stare de apocalipsa, iar atitudinea ta imi mai da cate un branci metafizic cu becuri aprinse la orizont. daca e greu, nu te indoi de colana ca se rupe. ingenunchiezi sau imparti greutatea in mai multe parti si le cari separat.