Poezie
clopot
1 min lectură·
Mediu
sunt singur sub clopot
parca e cerul neumblat de comete
curios nu te poți gândi la nici un lucru
așa cum o fac ei când își înfruntă respirațiile
dar pot înjura pot minți pot lenevi pot
asculta cum telefoanele sună
în toată muțenia asta
mă cheamă tot mai mult
într-o oglindă de la care aștept imposibile transformări
mă pot răzgândi să mor
mă pot înduioșa de micimile mele sufletești
cu prudență
în toată liniștea asta de freon
prin care plutesc sori înghețați
tatăl meu încercând sa-mi arate aurora boreala
pot striga sunt singur cu inchizitorul meu seren
sunt singur sub clopot
pot păși demn pe câmpia ninsă cu venele tăiate
034.303
0

mă gândesc cum să-i tai respirația
mă gândesc să-l surprind cu oglinda
unde taica-miu apare ca torquemada
cu venele taiate campia ninsă isi plimba limba
de la un soare la altul