message d\'absence

ptr fiecare strofa si unul in plus inca. tensiunea lipseste aproape total.
ceva parca imi place doar in \"ciudată gravitația trupului tău vreau să mă desprind\". finalul cade insa in desuet, cand eu speram sa fie singura posibilitate de salvare a versurilor de aici. sentibilitatea pe care am regasit/o bine strunita la tine ina alte poezii, cu jocul pendulatoriu intre oniric si real, aici se pierde in banalitate mai degraba, intr/un cotidian caruia ii lipseste transcendentalul ca sa poata emite pretentii. nu pot gasi acum imediat cauza si imi pare rau ca nu pot fi mai detaliat sa pot ajuta cu un punct de vedere mai detaliat.
stim amandoi cred ca poti mai mult si iti tin pumnii data viitoare.
cu sinceritate

in copilarie ma apropiam de stalpii de telegraf de pe campul din fata casei si ascultam suieratul care se auzea din firele suspendate...chiar credeam ca atenta fiind la zgomotul care vine dinspre ele voi intelege cuvintele care calatoreau pe deasupra capului meu.
se vede ca azi n-am tradus foarte bine zarva interioara...si-mi pare rau, chiar aveam ceva de zis..:)
florin iti multumesc pentru sinceritate, e o dovada ca ma creditezi oarecum..asta ma incurajeaza.
poate altadata voi trece dincolo de incoerenta...

intai de toate...placuta surpriza sa te gasesc aici. uite ca, tocmai atunci cand eram aproape convinsa ca nu tradusesem foarte coerent starea vinovata de aceasta poezie...tu ma lasi sa inteleg ca mesajul a fost inteligibil si chiar ma aprobi!!
acum ma gandesc ca, din intamplare, ne bantuie aceleasi climate interioare, silvia...si poate din cauza asta ne-am inteles aici.
oricum, de semnalat cum acelasi limbaj lasa urme atat diferite...
cred ca suntem amandoua subiective :))

ma bucur mult (again, ca si la precedenta). nu imi retrag, evident, cuvintele si implicitul parerii expuse mai sus, dar daca parerile au fost atat de extreme inseamna ca poezia determina o reactie, intr/o directie sau alta, ceea ce e dezirabil si de felicitat. :)

florin, pe mine m-au bucurat si cei trei de \"nu\"...era semnul ca aveai asteptari si ca te-am dezamagit...imi faceam planuri sa compensez intr-o data viitoare. dar asteptarile care se intrezareau in spatele vehementei negatii...nu stii cat m-au bucurat:))

Povestea ta e un trist adevar. De cele mai multe ori, persoanele de langa noi nu sunt atente la lucrurile marunte care pe noi chiar ne fac fericiti. Absenta lor doare... Fericiti aceia care traiesc in fiecare clipa prin sufletul lor geaman.

Raluca, iti multumesc ca te-ai oprit cu privirea aici.
ma incumet sa spun ca nu e un trist adevar, dar poate fi un adevar (pur si simplu.
vorba celor de la Catavencu (cu o mica adaptare la context): avem un adevar.cum procedam?...pai, in opinia mea..ar trebui sa tinem seama de el si sa nu mai injumatatim clipa, bucuria sau chiar pe noi insine...din motive de absenta.
dar ne mai gandim la asta, nu? pentru ca nici eu nu sunt foarte hotarata..:))
cu drag.

Nu stiu de ce, mie mi-a placut poezia ta pentru ca pare personala, nu pentru calitatile literare. Este genul de text care iti lasa un gust dulce-amarui, pe care dupa ce il citesti zambesti blazat. Interesanta forma de `bilet` pe care `omul tau drag` ti-l lasa inainte de a pleca, sau cel putin eu asa am perceput-o. Si finalul e super de tot.
Ar fi o singura chestie negativa pe care vreau sa o subliniez: titlul. Ti-am remarcat poezia de cand ai postat-o, dar am evitat-o din cauza titlului, din simplul motiv ca e in franceza. Ii da un aer prea pretentios, de fapt excesiv de romantic. Sa nu crezi ca e din cauza cliseelor care inconjoara Franta... :) pur si simplu poezia se leaga de o stare in care ne regasim toti si pe care o traim in romana... Dar e doar o parere, poate are vreo semnificatie aparte pentru tine.
Oricum, mi-a placut, ca de obicei, ce am citit la tine.
Ne mai auzim,
Ioana

Ioana, e personala, cum spui tu...si, la fel, o stare in care ne putem regasi cu totii.
cred ca amandoua gandim la fel...daca nici scriind n-am ajunge pana la cuvintele cele sincere din noi...atunci ce rost ar mai avea...ma bucur ca ti-a placut (ei, trecem peste titlu care chiar are o semnificatie, ar suna prozaic sa spun..)
da, ne mai auzim, ne mai citim. iti multumesc.

Maria. am citit cu placere poemul tau, am citit si comentariile!Am admirat felul delicat in care ai raspuns provocarilor, ai un suflet sensibil si scrii o poeyie frumoasa, acest poem este foarte frumos!
Discursul tau poetic are seva si e daruitor de emotie.
\"între timp ține-te de secunde de lucrurile mici
altă cale nu văd\"
Daca nu ai comparatii sau metafore in poem nu inseamna ca este mai putin poem.
Felicitari!

va multumesc pentru cum ati receptat acest...mesaj de absentza si pentru celelalte consideratii.
cred ca se poate si poem fara comparatii, metafore (cum ziceti dumneavoastra)la fel cum se poate si ca aceste procedee stilistice sa nu compuna neaparat un poem...:)
cu simpatie.

Maria,
Daca lipsesti/e o vreme- va trebui sa raspunda/em celui mai acut semn de-ntrebare: Ce sa facem?
\"Trandafirul din gradina s-a scuturat; ce sa facem cu spinii?
Sahul nu e in oras; ce sa facem cu a lui curte?
Cei drepti sunt cusca, sublimul si bunatatea pasarea;
Cand pasarea a zburat ce sa facem cu colivia?\"*
___
Ce sa facem cu golul? Cum il vom umple cu calitatile sonore ale timpului?
____
Pana sa aflu raspunsul la intrebarea decupata, din lantul de aur al poeziei, semnata astazi: Maria Balan, ieri, Hakim Jami,iti urmez sfatul, ma tin de lacrima si aerul tare de inaltimi, multumindu-ti pentru fosnetul albastru-sarat al mesajului.

recunosc, despre Hakim Jami aflasem indirect, citind niste eseuri ale C.G.Jung - Naked Sword si Love Potion, unde indragostitii Majnum si Laila serveau drept ilustare teoriilor psihanalitice. Foarte interesant contextul in care Jung evoca cele doua \'personaje\'...
dar tu din nou ma uimesi in comentariul acesta, chiar nu ma asteptam sa-l amintesti pe Hakim Jami in legatura cu un text de-al meu...iti multumesc.
cu drag.

O poezie remarcabila.

frumoasa surpriza semnul de la tine. iti multumesc.