Ioana Veronica Epure

fin Înăuntru e cald, întunericul bland, iar pleoapele-mi cad atat de încet. Păcat că nici măcar ecoul cuvintelor tale nu străbate prin vid, moare, în lanțuri circulare. ori Cât de dulce e uneori

Just a perfect day you made me forget myself I thought I was someone else someone good (Lou Reed) Pentru că tu îmi ziceai mereu că se poate, că cerul poate să fie mereu albastru, pentru că deasupra

Balansoarul scârțâia a bătrânețe și a moarte pe veranda galbenă, dar nu era nimeni în el. Nici bătrânul, nici nevasta lui, nici măcar pisica nu puteau suporta căldura apăsătoare, în ciuda vântului

câteodată realitatea e pară, dincolo de oglindă sunt eu. îmi fac cu mâna, îmi aranjez pălăria și o secundă, o fracțiune de secundă, suspin. mă sărut de departe iar mâinile mele se întind la

ce s-o fi întâmplat până la urmă cu acel chip uriaș? (Nichita Stănescu) și cum stăteam încolăcită în colț ca în uterul singur ce se iubea numai pe sine mi-a fost teamă să nu dispar combustie

ea vorbește cu pisicile din cutie stă mereu cu un ochi deasupra lor cu un ochi mereu în oglindă cu un ochi în mine printr-o julitură de pe obrazul drept amprenta ei pe irisul meu sapă

„I’ve got you under my skin...” cânta Omul-cu-Binoclu de pe stânca lui Orașul îi căzuse neștiutor la picioare iar el îl urmărea fascinat cum se zbate cu un ac înfipt în spate niciodată mort dar

dragă John Doe mai ții minte când veneam de la plajă și stăteam ore întregi de vorbă tu pe marginea patului eu cu fața în sus deși mă ustura spatele când ne plictiseam tu urcai într-o barcă și

acum închide ochii, închide ochii lasă-mă să te învelesc cu mine ghetele sunt aranjate la intrare iar luminile se sting încet peste noi câteodată cred că mi-am dansat secunda că mi-am cumpărat

„Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.” (Albert Camus) A fost odată un leu care, deși era regele animalelor, era tare fricos, prin urmare visa la măcar o fărâmă de curaj care să îl facă mai

A iubi înseamnă căutarea jumătății întregului din care ai făcut cândva parte. (Platon) Micuțul Personaj Feminin și Micuțul Personaj Masculin trăiau într-o lume a posibilităților ignorate. O lume așa

- Incredibil cât de mult noroi este pe strada asta. De câte ori se topește zăpada devine aproape imposibil să mai ieși din casă. Doamnă Lin, te rog, ai grijă pe unde calci, altfel va trebui să fac

“In my rearview mirror the sun is going down Sinking behind bridges in the road And I think of all the good things that we have left undone…” (Pink Floyd) Mi-ar plăcea să fiu bătrână, bătrână de

uși trântite și o înjurătură scurtă sprâncenele tale încruntate și vorbe de personaj pozitiv așteptam în liniște cu răbdare aș fi vrut să mă arunci într-un perete cu furie că tot e la modă

“ Orice om nu este altceva decât ceea ce își aduce el însuși aminte despre sine.” (Nichita Stănescu) Un copil și-a dorit cândva să calce pe lună. Să coboare dintr-o navetă strălucitoare, să

Crezi că ai căzut în păcatul indiferenței? Chiar crezi? Ar fi bine să fie așa, fiindcă raiul se plătește scump, pe când în iad e intrarea liberă. Nu ești nici măcar muritor cum

Iată, cărări de fum. Cine le parcurge? Fiindcă pe o cărare de fum pot merge doar trupuri de fum sau suflete apăsate de durere. Iar durerea risipește ca un vânt nemilos, ar distruge cărarea. Poate

“We`re all made of star dust.” Carl Sagan Vox conducea. Stătea la volanul frumoasei sale decapotabile, o antichitate moștenită de la tatăl lui, și cu o mână sprijinită pe schimbătorul de viteze, iar

\"Sweet the sin, bitter the taste, in my mouth...\" (U2) O cunoștea de mult, de foarte mult timp. Dăduseră împreună înconjurul Galaxiei de mii de ori, ea înainte și el urmând- o îndeaproape. Nu

\"If you wanna kiss the sky, You’d better learn how to kneel.\" (U2) Cred că aș putea iubi un zeu. Ar fi mai înalt decât mine și m-ar provoca să fiu mereu altfel, mereu din ce în ce mai înaltă, până