Poem apocaliptic

Draga Ioana,
Semnul ca am citit o poezie, pe lungimea mea de unda, il primesc, ori de cate ori, ma trezesc replicand.
Poezie ta m-a obligat sa scriu. Si nu despre orice, sau oricine ci despre Nichiata. Multumesc.

\"ce s-o fi întâmplat
până la urmă cu acel chip uriaș?\"(nichita stanescu*)

zace intins sub norului albastru
ca un inger transformat in daimon transformat in inger
victor, victoria,
copiii revolutiei n-au auzit de el,
n-au vazut filmul omonim,
n-au cules roadele mortiidedragulniciuneirevolutii,
dar este bine,
acum, la noi, este primavara alternativa,
au inmugurit cladiri de otel si sticla,
si... oricine are permis, e liber sa traga cu pusca,
in casa memoriala de la ploiesti, in bojdeuca, in tei.

pupaza este la putere...
dragut, taranul moare pe camp,
in curand, vom legifera iubirea de copii
in amintirea lui Allen Ginsberg** si a filozofilor greci
\"I went in the forest to look for a sign
Fortune to tell and thought to refine;
My green valentine, my green valentine,
What do I know of my green valentine**?

cui ii mai pasa de EL, cel care
nu se lovește de nimeni
si de nimic, pentru ca
n-are nimic daruit in afara
prin care s-ar putea lovi. nichita stanescu

cuiiimaipasadeHRISTEA, cui?
cinemaidoarmecuumeriipopulatidesiruldebarbatidesiruldefemei-
penecarenusevad*
undesuntcampiilehiperboreeneundesi-adezbracatrupulsi...
aplonjatinapecusufletulneparat*?
candvoiaflaamsavaspusivoua.

aplonjatinapecusufletulneaparat, nu aplonjatinapecusufletulneparat

erata la versul inspirat, nu la versurile inspiat...
iertare

Carmen, mulțumesc și eu. Consider că Nichita a cuprins în creația lui cel puțin câte un vers în care să ne regăsim fiecare. Iată, acesta a fost versul în care mi-am zărit reflexia, dar el este doar un moto pentru poezia mea. Îl admir foarte mult pe Nichita, dar te rog, nu lua poezia mea ca pe un omagiu pentru marele poet. Aici sunt eu. Te mai aștept.

Nu am luat poezia ta ca pe un omagiu, pentru ca, in general, poemele apocaliptice, nu sun omagiale, ci dramatice, ca sa nu spun tragice. Adevarul este ca dupa prima lectura, pe nerasuflate, nu am fost in stare sa ma gandesc si sa interpretez poezia ta, pentru ca m-am trezit cu scriind. Replica mea este un omagiu Nichita.
Ce am vrut eu sa-ti spun a fost ca, doar o poezie adevarata poate declansa starea de poezie. De cateva zile eram blocata, si versurile tale m-au eliberat de ceea ce ma framanta: imposibiliatea de a intra in dialog cu Nichita.
Dupa ce ma eliberez un pic, sper sa te recitesc si sa revin cu un comentariu.
Inca o data, multumesc.

m-am trezit scriind, nu trezit cu scriind