Angel my friend

Jovana,

Avusei și eu un coleg în facultate pe care îl chema așa, Angel. Acum, o să zici că delirez, dar pentru că aveam o perioadă hipoglicemică, pe când coboram scările universității, grăbindu-mă spre nuștiuce, am căzut ca tuta. Era seară târziu, stătusem la bibliotecă... Cred că nici nu aveam de gând să mă mișc de acolo (îmi plăcea, hihi). Așa că a apărut Angel alergând, m-a ridicat și m-a dus forțat la specialiști. Acum, ideea poemului tău așa de bine s-a pliat pe întâmplarea mea veche încât, tot ce pot să spun e că îngerii ăștia mai fac și ei schimburi. Adică pleacă unul, tu vezi că pleacă, aluneci sau ți se pare că aluneci, dar ... n-aibi de grijă :) : mereu angel e în preajmă.

Adunându-mă, zic că aici se află - pentru mine - tensiunea discursului tău, așa, amical :

că mă ține altcineva de mână și doare
pentru că mă strânge mult prea strâns de încheietură
atât de strâns că îmi place

și poate și o cheie, cumva. :)
Adicătelea, să nu crezi că îngerii sunt responsabili și cu eliberarea din chingi. Asta tot noi. O facem sau nu.

Mi-a plăcut tonul poemului.

pese: o să cad - nu e mai... ?! zic și eu.

prietenesc,
li

Mă bucur că ți-am trezit nostalgii... Când eram mică mi se tot spunea că cineva mă păzește și îmi imaginam un înger de-ăla tradițional cu aripi și aură. Abia de curând am descoperit că ștrengarii ăștia mici iau tot felul de forme :) Și da... ne eliberăm când vrem, când începe să doară. Exceptând cazul în care ne place durerea. Of. Am nevoie de ajutor de specialitate? :))
Multzam de comentariu. La cât mai multe.

pese: voi corecta. mersi de atenționare, eu nu mi-am dat seama că sună funny, deși am recitit-o de vreo zece mii de ori înainte să postez.

desi eu un text in stil de personale, apreciez ca nu te incarci de maquillage acolo unde nu e cazul

Hmm... e de bine sau de rău dacă e în stil de personale? Nu e o personală, în orice caz.
În general nu sunt un fan al floricelelor... de maquillage, comme tu dis. De-asta sunt acuzată uneori de simplism. Oare asta e de bine sau e de rău?

simplismul nu e bun, dar simplitatea e senzationala, mai ales daca e rezultatul rafinamentului. Quant a...,cred ca poezia e o imbinare de personale cu maquillage (dar unul puternic)

Am înțeles. Cred că ești mai în măsură ca mine să dai verdicte. Stil de personale + maquillage puternic, dar doar acolo unde e cazul. Mersi pentru efortul de a-ți arunca un ochi peste textul meu :)

Am vazut la biografia ta versurile de pe melodia \"Little Fete\" de Vangelis. Stiai ca sunt scrise de poetul chinez din Evul Mediu Li Tai Pe (Li Bo)? Ar fi interesant sa le citesti in traducerile lui Eusebiu Camilar sau Adrian Maniu, sunt foarte diferite.

Si melodia e excelenta, pacat ca atat de putin cunoscuta, niciodata nu intra in antologiile lui Vangelis.

Daca ti-a placut combinatia de poezie si muzica iti recomand si albumul \"Kavafy\" de Vangelis, pe versurile poetului grec Cavafis (daca nu poti sa ti-l faci rost, zi si iti arat cum).
Multa inspiratie!

Mie îmi place la nebunie Vangelis, am crescut cu el... am deja cam tot ce a apărut. Când eram mică și colegele mele ascultau Andre :)) eu ascultam Vangelis, deja știam pe de rost tot ce aveam la vremea aia, pe casete, încă nu circulau așa mult cd-urile.
Poezia cu muzica? Da, cred că îmi place combinația, dar numai în anumite contexte. The Little Fete e absolut minunată, dar ai dreptate cand spui ca e mai puțin cunoscută, și nu e singura așa de la Vangelis, din păcate. Cred că au fost mediatizate numai anumite melodii pentru care îl știe toată lumea, pe când omu` a mai scos și altceva... Dar cine știe, cunoaște :))
Mersi mult de trecere.

Nu cred ca ai raritatile mele absolute... Blade Runner in 4 versiuni, Bitter Moon in 3 versiuni, Cousteau in 3 versiuni, Picasso, Morandi, L-arbre de vie, Braque, Francesco, Antigona, Frankeinstein, Sophia Antipolis, Apocalypse des animaux 2, La fete des animaux 2, Conquest of paradise 2, Antarctica 2, Missing, Splendeur sauvage, Plague, Vortex, Crime and Passion, Nuremberg, 5000 lies, Collaborations, etc.
Daca te intereseaza ceva de aici, spune-mi si iti arat cum sa ti le iei repede si gratis.
Te pui?
:)
Si ca sa ramanem in domeniul poeziei, ce-ar fi sa scrii poezie inspirata de Vangelis, daca tot esti fan adevarat?
Ce zici de provocare?
Tine cont ca poezia nu e decat vechiul cantec antic din care s-a scos muzica, asa ca amestecul de poezie si muzica reface unitatea initiala primordiala...
Si Vangelis citeste poezie ca sa se inspire cand isi compune muzica, dovada sunt albumul Cavafis, Little Fete, etc.
Hai sa te vad!

Ok, recunosc, ai câștigat :)) Nu am raritățile tale, și da, aș fi recunoscătoare dacă mi-ai zice de unde să fac rost de ele.
Am scris inspirată de Vangelis, am niște texte mai vechi și, e drept, mai puerile, pe aici pe Agonia, Cafeneaua albastră (pe care am scris-o pe muzica din The City) ar fi un exemplu... poezia însă e mult prea personală ca să mă las influențată de muzică atunci când scriu, mai ales că numai în proză pot să redau exact ceea ce ascult.
Îmi place discuția asta, mai ales că nu am mai întâlnit-în afară de mine și de unchiul meu, de la care am moștenit pasiunea asta-pe altcineva care să asculte atât de mult Vangelis. Propun să o prelungim pe mail sau pe messenger (joliye_girl@yahoo.com), nu de alta da o cam dăm în offtopic :))

mi-a placut foarte mult finalul. textul ar merge scurtat, dar e foarte dragut felul in care ai incheiat.