Ireversibil
fin Înăuntru e cald, întunericul bland, iar pleoapele-mi cad atat de încet. Păcat că nici măcar ecoul cuvintelor tale nu străbate prin vid, moare, în lanțuri circulare. ori Cât de dulce e uneori
IEIoana Veronica EpureFantasia
Prolog: și cel mai mic dintre cei mai mari visează doar că visele lui sunt alb-negru și nu-i vina lui că nici somnul nu îl poate cuprinde el suferă nu pentru că nu se poate ridica pe vârfuri până la
IEIoana Veronica EpureIdle
după aceea e liniște umărul tău și umărul meu sunt împreună atât de rotunzi pe cât pot fi două pietre adăpostite de umbrele noastre ale unor oameni lunatici care dorm pe covorul pătrat în
IEIoana Veronica EpureAngel my friend
hei angel prietene mersi că ai fost mereu alături de mine știu că ești supărat acum dar nici eu nu am înțeles încă ce s-a întâmplat mi-ai zis niciodată n-o să-ți dau drumul și eu ți-am
IEIoana Veronica EpureIubirea mea moare când e noapte
câteodată realitatea e pară, dincolo de oglindă sunt eu. îmi fac cu mâna, îmi aranjez pălăria și o secundă, o fracțiune de secundă, suspin. mă sărut de departe iar mâinile mele se întind la
IEIoana Veronica EpurePoem apocaliptic
ce s-o fi întâmplat până la urmă cu acel chip uriaș? (Nichita Stănescu) și cum stăteam încolăcită în colț ca în uterul singur ce se iubea numai pe sine mi-a fost teamă să nu dispar combustie
IEIoana Veronica EpureEi
ea vorbește cu pisicile din cutie stă mereu cu un ochi deasupra lor cu un ochi mereu în oglindă cu un ochi în mine printr-o julitură de pe obrazul drept amprenta ei pe irisul meu sapă
IEIoana Veronica EpureRapid-Eye Movement
I. Am șaptesprezece magicieni sub pernă, toți cu baghetele lor magice, mici, cu care mă înțeapă câteodată noaptea. Le-am zis mereu să le înfigă în saltea sau să le poarte la pălărie dar
IEIoana Veronica EpureProfetul-fără-Binoclu
„I’ve got you under my skin...” cânta Omul-cu-Binoclu de pe stânca lui Orașul îi căzuse neștiutor la picioare iar el îl urmărea fascinat cum se zbate cu un ac înfipt în spate niciodată mort dar
IEIoana Veronica EpureSincronizare
dragă John Doe mai ții minte când veneam de la plajă și stăteam ore întregi de vorbă tu pe marginea patului eu cu fața în sus deși mă ustura spatele când ne plictiseam tu urcai într-o barcă și
IEIoana Veronica EpureCântec de leagăn
acum închide ochii, închide ochii lasă-mă să te învelesc cu mine ghetele sunt aranjate la intrare iar luminile se sting încet peste noi câteodată cred că mi-am dansat secunda că mi-am cumpărat
IEIoana Veronica EpureCălătorul necunoscut
Iată, cărări de fum. Cine le parcurge? Fiindcă pe o cărare de fum pot merge doar trupuri de fum sau suflete apăsate de durere. Iar durerea risipește ca un vânt nemilos, ar distruge cărarea. Poate
IEIoana Veronica EpureOrion
Am visat azi-noapte o cărare bătută cu-ntrebări și răspunsuri. Dar ajungând la capătul ei am descoperit doar o-ntrebare. Unde era răspunsul? L-am căutat, însă nu l-am găsit decât în mine,
IEIoana Veronica EpureMoartea unei stele
în turcoazul oceanului se reflecta amurgul înflăcărat și mânios în corola sa neagră presărată cu pleoape de stele pe un val se odihnea azi noapte vega purtată în ceață pe o creastă cu
IEIoana Veronica Epure