Rapid-Eye Movement

...si ne vom uita la filme de groaza...
magnifica depersonificare a celor sapte spre zece pitici din alba k zapada(carbonica...as zice). sunt eu Gulliver si am venit cu bagheta...d paine sa facem sandvisuri la ingeri.cu ementaler.

Nici tu? E bine. Grupul insomniacilor care rup baghetele piticilor te invită să li te alături. Multzam de trecere. Somn ușor:)).

...depersonificamash!

sincer. nu mai trecusem pe aici. și tu ai lipsit un timp (sesiuni chestii presupun), dr uite că din nou mă văd nevoit să spun că ai evoluat. și aici și în precedentul text.
parcă mai naturală ca până cum, fără influențe vizibile, ritm bun.
un singur minus. acela că ai construit textul pe un \"schepsis\", să zic așa, creând astfel senzația de facilitate. aș fi preferat mima pe care o presupune tăierea ultimelor două versuri (atât de explcite ale textului) și evaziunea creată astfel decât aceste explicații.
facilă mi se pare și gluma \"Le-am zis să și le înfigă undeva
dar tot timpul uită, cred,
unde.\"
îmi place însă și sună autentic \"Vino cu mine în țara fisticului.
Ne vom așeza comod în fotoliu
și ne vom uita la filme de groază\" continuată de o manieră care produce iarăși un efect riscant (hilar) \"cu mine și tu tine pentru totdeauna\", clișeu, care ar fi trebuit să fie eliminat un spațiu neașteptat. ai găsit liftul, dar e atât de neașteptat, încât te joci cu focul cred.
mi-a plăcut și asta \"Când m-am trezit era dimineață,
ei scânceau în jurul meu îmbrăcați în negru.
Ai rupt-o, a zis cel cu tichie.
Ai rupt-o, au zis și ceilalți
și au izbucnit în lacrimi micuțe, volatile.\", mai ales ultimul vers, care, deși feminin, duios etc, mi se pare credibil, deci bun. apoi reținerile pe care le am față de ultimele două versuri, care mă lasă cu buza umflată față de speranțele ce le nutream ptr text până atunci, începând mai ales de la acele vino cu mine în țara de fisticului. (parcă amintește de ceva clasic fraza asta, a la vino mireasă din levant a lui călinescu, dar fisticul e chiar mișto :)))

Salutare, dap, am lipsit, nu din motive de sesiuni ci din motive de bac (de, sunt ceva mai mică, asta e :D).
Mă bucur că vezi o evoluție... dar parcă ceva mai mândră sunt de Profetul-fără-Binoclu, e și mai lucrată decât asta și ideea e mai bună, sau așa cred.
Textul ăsta e în lucru așa că sugestiile tale sunt mai mult decât binevenite, și promit să țin cont de ele. Prima parte mai ales parcă nu-i cum trebuie, chestia cu \"le-am zis să și le înfigă undeva\" sigur o să fie modificată că nu mă satisface deloc, mă atrăgea jocul de cuvinte, a fost o stare de moment.
Cam atât, oricum, multzam și ție de popas, și mai ales de aprecieri, înseamnă chiar mult, credeam că am luat-o pe arătură cu poeziile astea, dar... surpriză :))

mi-e drag numele asta, Jovana.

poemul este viu, dar caricatural. are ceva, poti dezvolta. daca il retusezi, poate iesi o poezie pt copiii care se uita la samurai jack.

de ce ai pus titlul in engleza. cred ca gaseai un corespondent in romana.

imi place. poti lucra la el.

nu-sh ce au astia cu limba engleza. La noi exista o intersectie de drumuri, se numeste REM crossing. Nu stiu de unde vine numele dar peste drum se intinde un teren enorm cu flori de primavara. Tehnica e cam asa : platesti ceva la intrare si pleci cu cite flori poti lua . Culorile sunt atit de vi si de incredibile ca ne dau Rapid Eyes Movement.
Apropos: si eu am somn agitat, mi s-a zis ca e din cauza ca nu pun capul spre nord.

Ioana

Dap, știu că mai trebuie lucrat. Ideea nu era chiar să iasă un poem pentru copii... dar îmi place Samurai Jack :))
Numele vine de la somnul REM, somnul cu vise, care are ca indicator, printre altele, mișcarea rapidă a ochilor (rapid-eye movement). Inițial mă gândisem să îi spun chiar REM, dar apoi mi-am amintit de nuvela lui Cărtărescu, nu am vrut să creez vreo legătură cu ea. Mersi de trecere și de comentariu, și mai ales pentru că ți-a plăcut.

Adrian

O să țin mine. Eu dorm cu capul spre est. Sper că ai găsit aici flori cel puțin la fel de frumoase, în culori la fel de vii. Te mai aștept.

vecina,

ia vezi de nu te mai plânge că nu intri și tu la subiecte fierbinți:)

Eu văd textul încărcat cu imagini, simboluri, metafore..e un amalgam de trăiri fantastice...să zicem fantastice, deși nu cred că e cel mai bun cuvânt.

Da, e bine că acușica te băgași pe poezie, evoluezi și...cine știe..poate ajungi poetă.
Eu oricum o să iubesc Sf-ul tău.

Încă ceva..se vede că te apucași de citit poezie postmodernă.:)

See za soon, vecina! Poate și cântăm textul ăsta;)

Welcome back, vecina, mersi de vizită. Of, ce să fac, acum a început să-mi placă și poezia... nu știu de unde și cum... dar n-o să te las eu să-ți fie dor de SFurile mele multă vreme :)
E, dacă vrei să-o cântăm înseamnă că ți-a zis ceva poezioara mea. Asta mă bucură. Dar chitara mea e cam prăfuită...
Yeap, o să ne vedem :D

Imi place foarte mult strofa II , cred ca e oarecum deznodamantul aventurii si o invitatie super misto care te face sa iei parte la toata expunerea la vis mai ales din cauza liftului.. mi-a placut mult

Dap, mersi de trecere, strofa a doua e esența, dar nu e deznodământul, e un fel de punct culminant. Aș putea să îți povestesc mai multe, da` știu că nu e bine să îmi explic poeziile, că le iau din farmec, fiecare le percepe altfel.

Ioana, de ce ai rupt-o ? ma vezi, sunt cel mai mic si negru dintre ei, imbratisandu-l pe cel cu tichie.. de ce Ioana, de ce??
Mi-a placut mult poemul tau, m-am desprins de sfera mortii a nefericitii si iubirii, si am alergat in tara fisticului .
mi-a placut sfarsitul foarte mult .. ne mai auzim
cu drag

\"nefericirii\"
tastatura afurisita.

Mă bucur că ai trecut pe aici, niciodată nu sunt prea mulți vizitatori. Și mai ales că ți-a plăcut. Finalul era puțin altfel, dar la sugestia lui Florin Bratu am mai tăiat pe acolo niște chestii. Știa omu` ce spune, dovadă că ți-a plăcut :D
Te mai aștept prin țara fisticului, e mișto pe aici.

Ioana, in fiecare an apare un pitic nou ? Te intreb pentru ca abia acum imi dau seama: eu am foarte multi pitici, au baghetele tari si din cauza asta uneori ma trezesc dimineata cu un junghi.:))

Sunt curios cum arata finalul initial, mie imi plac chestiile explicite nu sugerate.

Dap, piticii se înmulțesc proporțional cu numărul anilor, până când, într-un final, nu mai putem să dormim deloc de baghetele lor. Și atunci ne mutăm patul six feet under.

Finalul inițial conținea două versuri în plus, o ultimă strofă:
\"Lângă mine, însângerată, zăcea bagheta ruptă.
Știu, am un somn agitat.\"

Îți place mai mult așa? Parcă e prea explicit, aș zice eu...
Oricum, îți mulțumesc și ție de vizită :).