Ioana Veronica Epure

Mie versul cu câinii parcă nu mi-a plăcut... Poate pentru că motivul ăsta a fost folosit în mod excesiv pe aici în ultima vreme-aș da câteva exemple, dar oricum contează mai puțin. E o opinie destul de subiectivă, oricum, cam ca atunci când mănânci numai cartofi, deși gătiți mereu altfel, de ajungi să nu îți mai placă nici făcuți ca lumea.
\"fercirea s-a scurs din mine de tot\"-mintea mea proaspăt majoră remarcă aici o trimitere ingenioasă la ultimele 2 versuri. Chiar e sau am o imaginație cam prea bogată?
Aveam impresia că te-ai plafonat puțin, că te-ai autolimitat din punct de vedere ideatic. Dar poezia asta îmi pare o ieșire din impas, are o nuanță ușor diferită.

Eu nu înțeleg de ce o poezie a dat naștere în subsolul ei unei astfel de dezbateri. Puțini au discutat într-adevăr textul, și nu pot să îmi imaginez că autorul, scriind poezia, chiar și-a dorit să îi fie puse sub lupă convingerile, și nu textul efectiv. Nu e important ce spune poezia, e important cum spune ceea ce spune, așa că cititorii ar trebui să facă abstracție de propriile convingeri în comentariile lor.

Mie textul mi s-a părut puternic, spune ceva în mod foarte clar. Poate chiar prea clar aș remarca, poezia asta păcătuiește prin faptul că este mult prea explicită, cititorul nu interpretează, i se dă totul pe tavă prin prin versuri ca 3, 4, 6, 7 sau 8, nu le mai înșir aici, le știi tu. Apoi \"placenta buboasă\", indiferent ce ai intenționat cu ea sună rău de tot, mie îmi provoacă o senzație de dezgust, placenta ar trebui să apere și să hrănească, ea este un erou pozitiv. Cât despre notele de subsol, le-aș scoate, categoric, din același motiv ca mai sus: devine totul mult prea explicit, și de fapt ele provoacă un impact mai mare asupra cititorului ca poezia în sine. E ca o domnișoară de onoare mai frumoasă ca mireasa.

Cât despre avort, ca să nu fiu chiar pe dinafara subiectului, eu îl consider îndreptățit în anumite circumstanțe, din aceleași motive date deja aici, și unul în plus. JJ Thomson a creat următoarea analogie: imaginați-vă mama și fătul asemenea unui violonist celebru bolnav, al cărui sistem sangvin este interconectat cu cel al unui om de rând, ce este obligat să facă acest sacrificiu-pe el această legătură l-ar putea costa viața-doar fiindcă toți îl consideră pe violonist mult prea valoros ca să moară. Este corect sau nu? De ce toată lumea se gândește doar la făt? Extremismele de orice fel nu-și au rostul aici. Pur și simplu în fiecare caz în parte trebuie luată altă decizie, în funcție de situație, că de-aia se cheamă etică aplicată. Lăsați dogmatismul deoparte.

Poezia e mișto, mai ales prin ce sugerează decât prin ceea ce spune propriu-zis, dar trebuie curățată de anumite chestii care sunt în plus. Eu o să înșir aici tot cea nu mi-a plăcut, tu oricum n-o să modifici pentru că hei, u are a brilliant poet, și în plus, fiecare are câte ceva de comentat, dar așa, ca sfat, uită-te peste tot ce ți se zice și ce se repetă poate merită luat în seamă. Zic și eu.

\"poeziile sunt niște frustrări negate, așa cred ( și-asta sună prost rău )\"- ideea ce analiză și de desființare a propriilor versuri mi se pare perimată. S-a abuzat deja prea mult de genul ăsta de artificii.
\"așa m-am săturat de carnea asta\"-da, și eu, prin toate poeziile apare carnea, și-a pierdut semnificația deja. Nu inovezi, mimezi.
\"mă tot împiedicam de moarte pe hol\"-parcă n-are loc în context. Nu se prea potrivește cu mesajul poetic și sună forțat.
Nu sunt prea sigură de știrile alea... dar parcă nu merg cu \"mahmuri\", că oamenii mahmuri nu prea se uită la știrile de dimineață din simplul motiv că ei atunci se culcă. În plus, nu ai sugerat beția în poezie, ci o stare de amorțire care se intensifică pe parcurs.
All in all, mi-a plăcut, mai mult decât ce scrii de obicei. E mai... umană parcă. Și pls fără răspunsuri acide de genul celor de mai sus, eu n-am nici o intenție ofensivă aici.

Nu am schimbat în mod necesar ceva la mine... pur și simplu am încercat să abandonez mimetismul. Să scriu exact, dar exact ce vreau eu fără să îmi mai pese că nu știu cine îmi spune că nu se încadrează într-un curent. Poeziile astea două nu sunt chiar așa diferite de alte texte, mai exact e Profetul-fără-Binoclu și Rapid Eye Movement, care tot așa, au fost scrise fără să mă gândesc dacă o sa iasă bine sau nu. Personal consider că poeziile astea patru mă reprezintă.
Mersi de trecere, vecina :)

io zic ca niciunul, ca imi place sa manac linistita :P numai vezi ca nu stiu sa sar prea bine si cine imi sta in cale e victima sigur :-s

Carmen, mersi, unul a trecut cu bine... cred...

Costin, da mi-ai mai zis :D si mie imi place numele meu, da si mai mult i-a placut lu` mama, ca ea mi l-a pus.
Era vorba de act in sine, voi modifica pentru a sublinia asa, mai ales ca `dragoste` aduce un aer de ambiguitate, (sentiment, sau act?) imi plac efectele de genul asta.
Nu prea am inteles ce inseamna poezie la patru maini, totusi. Si sa stii ca mie imi plac interpretarile. Ma ajuta sa scriu mai bine, sa imi stabilesc niste repere cu privire la ce fac bine si ce fac rau. Thanks for stopping by :)

Poezia asta a fost gandita muuult, mult de tot. Si, am mai spus, imi place la nebunie ca cineva a avut rabdarea sa ii faca o analiza, sa incerce sa o inteleaga.
In mare parte ai dreptate. Este, vorba, intr-adevar de un proces de initiere, oricat de uzata ar suna sintagma asta, ca m-au poluat aia cu ea pe la romana patru ani :P E aici un amestec de-ala intre Fat-Frumos si Bastian si Peter Pan si Nils Holgersson, care fiecare trebuie sa creasca. Chestia e ca ei reusesc intotdeauna sa se faca mari, si totusi raman in constiinta noastra drept aia mici, care fac lucruri mici pentru oameni mici. E vorba de un happy-ending universal pe care am incercat sa il desfiintez cu epilogul, fiindca poezia reprezinta traiectoria unui astfel de erou care totusi se umanizeaza pe parcurs. Nici eu nu stiu cum sa explic mai bine, probabil explicatiile ti se par simpliste, dar sunt de suprafata, fiindca atunci cand scrii e greu sa stabilesti ce procent din ceea ce scrii e gandit si ce procent vine din eul ala freudian care se agita in fundal si vrea si el la lumina putin. Sper totusi ca ceea ce am povestit sa nu reduca cu nimic din farmecul poeziei... ca tot ma laudam eu ca las oamenii sa-si imagineze...
Nu imi mai amintesc discutia din bucatarie, din pacate. Din filmul ala nu imi amintesc decat gustul pe care mi l-a lasat, niste senzatii destul de vagi, dar care mi s-au intiparit pe undeva. Chiar ma intrebam daca nu ar trebui inlocuit cu Neverland. Dar acum va ramane asa. Voi inlocui in schimb sexul cu dragostea. Voiam sa par hiperlucida :))

ps: luni o sa sar de pe dig de la eforie :D
pps: ms de steluta :D :D

Ieeeei :D am fost sa imi vad listele pt examenul de maine si uite ce gasesc... macar acum am un motiv sa nu ma mai gandesc la ce ma asteapta :P

Mihaela, mulzam mult de tot pentru steluta si, mai ales-ca asta ma interesa mai mult-de analiza pe care ai incercat sa o faci pe text. Ideea textului e noua, dar prologul apartinea initial unei poezii vechi, de aici diferenta de nuanta dintre el si restul, dar desigur ca poezia nu ramane asa, mai trebuie lucrata, cizelata. In rest, e la libera interpretare, eu stiu ce am vrut sa zic, dar nu iti spun :D Imi place ca ai derivat atatea sensuri din cateva cuvinte, in parte ai intuit bine, iar cealalta parte nu conteaza... Parca Paul Verlaine zicea, trage-ma de urechi daca nu e asa, ca trei sferturi din farmecul unei poezii sta in interpretare. Asa ca, feel free to imagine :)

Dana, a fi pe `lista de citit` a cuiva mi se pare o chestie care inseamna mult, dar pe care nu o merit. Pentru ca sunt convinsa ca am dat, si voi da, si rateuri, si n-as vrea sa dezamagesc pe nimeni. Multumesc.

Claudiu... sau Tosa? Inca nu stiu cum sa iti spun. Baia aia ma face super invidioasa pentru ca si eu stau langa mare si n-am apucat sa o vad prea des lately. Poezia mea e aici si mai pe seara, da` in caz ca nu mai ai chef, multzam oricum de aprecieri.

Eh... pana la stelute e cale, nu gluma... da` ma fac io mare si le culeg pe toate :D E suficienta aprecierea ta deocamdata, ca pe urma mi se urca la cap :))

Hm... presupun ca asta e de bine. Oricum, inca nu stiu daca textul meu are suficienta unitate, mai alex ca este o amestecatura onirico-sexuala a carei idee vine din multe directii. Poate ai timp sa revii. Dar chiar daca nu, eu multumesc oricum.

E cam greu să vezi un răsărit de soare într-o pădure din cauza copacilor. În plus, poveștile astea cu `să admirăm creația lui Dumezeu și ne vom convinge că el există` sunt cam fumate. Dar în afară de final, care mi s-a părut ratat din cauza frazei deja comentate eseul e destul de bine susținut, cu toate că nu sunt de acord cu ce scrie în el. Hai să lăsăm naivitățile... face bine la imagine să faci pe credinciosul, dar lumea în care trăim nu cred că mai permite aberațiile alea bisericești. Dacă Dumnezeu e exact ăla descris de Biblie, atunci cum se face că atâtea lucruri nu-prea-roz se întâmplă în jurul nostru? Și nu mă lua cu liberul arbitru... pentru că este doar o altă invenție a bisericii, un artificiu. Aici Nietzsche are maaaaare dreptate.
Da, mă rog, fiecare cu credințele lui. Și oricum, toată vâlva pe tema cărții ăsteia e degeaba. Cine a citit-o știe de ce.

Textul tău mi se pare boem și nostalgic. Îmi amintește pe undeva de proprii mei prieteni de acum ceva timp, când ne adunam să cântăm Colibri pe două chitări, în parc, pentru moșii care jucau table, îmbrăcați cu blugi tăiați și cu tricouri cu Slash sau cu Pink Floyd (noi, nu moșii :P).
Concluzia pe care am tras-o eu din textul tău a fost una tristă, dar adevărată: ce păcat că tre să ne facem mari...

Strict, pe text, ce nu mi-a plăcut: `bunătățuri`, `amirosind` - sunt pretențioase, mi se pare că nu se încadrează în context.
Apoi: `În vara aceea am învățat de la prietenii mei cascadorii multe lucruri, am învățat cum trebuie să te apropii de un cal și să îl îmblînzești, cum să înțelegi muzica rock și să o iubești, cum să știi privi și înțelege nopțile Bucureștiului.`- categoric aș renunța la partea asta. Pare un final de compunere școlărească, iar efectul asupra cititorului ar fi amplificat dacă ai trece direct la ultimul paragraf. Același lucru despre ultima frază a textului. Devine totul prea explicit și textul pierde.

Dar, în fond, textul e încadrat la personale, așa că poate chestiile astea de tehnică nu prea contează. Dar cred că ar ieși un text dulce și nostalgic numai bun de citit pe `Wish you were` de la Pink Floyd.

PS: Ce noroc ai, numai de comentatori din generația pro, cum mă cataloga ironic cineva de pe-aici care a uitat că sunt doar cu trei ani mai mică decât el :))

Nu m-am supărat, mersi de trecere. Cum spuneam, nu voi mai modifica poezia, dar multzam de sugestii.

Te așteptam pe aici, sinceră să fiu, deși la poezia asta am primit probabil cel mai sănătos feedback de până acum, dar parcă lipsea ceva :P

Forma inițială era oarecum diferită, și am așteptat mai multe păreri din care a reieșit în mod evident că ultima strofă trebuia să dispară, vb lui Anghel Pop, am tot întins și frământat unerii ăia inutil. Asta e din cauză că uneori gândesc prea mult și nu mai sesizez esențialul. Deocamdată va rămâne totul așa cum este, sunt anumite imagini care probabil dăunează, dar la care țin, că de, poezia e o chestie intimă în care nu pot să intru așa, cu galoșii, de dragul esteticii... deși am lucrat mereu pe textele mele, dar câte puțin, câte puțin.

Dar am înțeles ideea. Mai am ceva de învățat până să ajung la acel echilibru compozițional spre care tind, mai ales că mintea mea seamănă așa, cu o debara, plină de idei ciudate care se prăvălesc peste mine, și e cam greu să le țin în frâu (nu e exprimarea mea, să știi :P).
Thanks for stopping by.

Mda, e altfel, fiindcă este gândit și lucrat, dar nu steril. E un experiment reușit, aș zice... care mă reprezintă. Nu știu exact ce ai vrut să spui cu `nu e de tine, dar e mult mai bine`... poezia asta este într-adevăr fără nici una din măștile care mă caracterizează, dar sub care eu sunt, nu altcineva.
Oricum, îmi pare bine că ți-a plăcut, mai ales că te știu sinceră. Asta e esențial.

Hai mă Hose că doar ești băiat mare... la urma urmei e la libera interpretare... Sunt de acord cu aproape tot ce s-a spus pânnă acum, dar în nici un caz nu schimb începutul.

...ceea ce pentru mine însemană destul de mult din moment ce vine de la tine. You made my day.

Ok, primesc din ce în ce mai multe semnalări în direcția asta. Să vedem ce putem face. Mulțumesc.

Dintr-un anumit punct de vedere ai dreptate. Mai ales în ceea ce privește ultima strofă, de care nu sunt mulțumită deloc. Ceva se pierde pe parcurs. Dar nu știu cum aș putea să tai atât de mult din poezia asta, mai ales că, dintr-un alt punct de vedere, cu ultima strofă am asigurat o anumită circularitate a ideilor. Trebuie ca după acel climax să fie liniște, din ce în ce mai liniște. Dar nu monotonie...
Oricum, să știi că sunt de acord cu ce spui. Și totuși e greu să ciuntești când ceea ce ai scris chiar pleacă de undeva, de la niște senzații care parcă ar rămâne incomplete.
\"Aceea\"... e discutabilă. Presupune ce vrei, dar să știi că sunt majoră :))

Dacă te referi la înșiruirea de la sfârșitul primei strofe, să știi că încă nu sunt decisă să o schimb. Mi se pare că îi dă poeziei o oarecare forță și, ce e mai important, sugerează crepusculul, nedeterminarea momentului.
Uf, mereu spun că nu îmi mai explic poeziile :)
Mersi de trecere și de comm.