femeia Qui

Eu raman tintuita in poarta,
Cineva trebuia sa prinda buchetul miresei,
Marturie aduc pentru toate acestea:
Ochiul meu albastru-corsar.
Cealalta eu, acrobata,
Porneste cu pasi repezi pe sarma:
Doua kilograme de varza,
12 fire de nu ma uita,
1798 de vecine cu respiratia taiata-
aproape turbate de plictiseala,
de a trai cu mine pe acesta planeta-

si totusi...
la capatul insangerat al Cuvantului
o adiere.

sa fie briza?

Nastia,
Nu este vina mea ca am intrat in jocul vietii si al mortii florilor de cenusa si zbor, coborand cu imaginatia pana la echilibristica in circul cu lei-mai mult usori decat grei,

ea luase din mine, luase aproape tot
pășeam mult mai ușor treceam mai departe
ocolind cuvintele pline de sânge de care
nimeni
nimeni nu mai avea nevoie.

Multumesc, pentru poezia acesta care mi-a amintit ca fiecare pasare pe limba ei moare si evident, de Miorita.
De ce de Miorita? Spune-mi ce insemna femeia QUI?

La multi ani!

\"Ea pleca să moară în groapa marianelor\" cum elefantii se indreapta spre cimitirelelor secrete, instinctual animalele care traiesc in mediul lor natural \"tin la curatenie\" de aceea moartea in vazul tuturor devine spectacol obscen. Dar, moartea publica devine protest in acest caz, un fel de harakiri ideatic, in fata primariei. Finalul mi-a amintit de Nostalgia lui Tarkovsky.

In piata primariei se petrec niste fapte oribile.Intr-o zi o sa esueze o corabie cu pirati care vor viola toate fecioarele satului. Asta e un spectacol care ar putea induce subiectul unei piese de teatru cu personaje impartite in doua : balerini fluizi pe de o parte , obejii greoi in cealalta.
La mijloc regizorul trage cu bidineaua o linie din singele care abunda pt ca ne zici ca nimeni nu are nevoie de el.
In actul 3 ,ultima scena este ghilotinarea balerinei care nu a platit taxa pe poante. Dar sa dam un happy-end afacerii: o telegrama ne anunta ca EL soseste cu primul tren aducind inapoi tot ce a luat, basca o sticla de vin pentru sufleur si comentatori..

carmen, femeia Qui e...ceea ce ramane (dupa ce copilul care fusese a parasit-o, dupa ce femeia care fusese a amutit, abandonandu-si cuvintele pline de sange. ihm?)

Maria, daca tu mi-ai raspuns atat de sincer am sa spun si eu ce imagine din Miorita, mi-au evocat versurile:
eu am travesat in fața primăriei.
\"si la nunta mea/A căzut o stea;/Soarele și luna/Mi-au ținut cununa;/Brazi și păltinași/I-am avut nuntași;/Preoți, munții mari,/Paseri, lăutari,/Păsărele mii,/Și stele făclii!\", pentru ca orice nunta este o moarte si orice moarte o nunta.

P.S.: Am si un cadou pentru tine. Pe pagina realizata de Elena Malec:
members.cox.net/melopea/miorita/balada.html,
gasesti balada in versiunea lui de Tudor Gheorghe.
Auditie placuta.

Dora,
harakiri ideatic (imi place cum spui)cu spectatori...da, e un gest de protest. dar aici parca nu mai incape, sau...oricum, e depasit momentul revoltei.
incerc sa-mi amintesc Nostalgia lui Tarkovski, dar imi vine in minte secventa de final din Solaris, pe acordurile unei fugi de Bach.
si cuvintele lui N. Steinhardt despre Tarkovski..

Adrian,
piata primariei e un loc comun, aici cel putin. mai exact pe-acolo se afla una din cele 2 intersectii din oras. care te obliga la...traversare:)
dar scenariul tau e unul valabil, se revendica din alte realitati.

carmen, cred ca undeva am facut o greseala, altfel nu-mi explic cum o banala intersectie din fata primariei a suscitat atata dezbatere..;)
ramane doar locul prin care treceam dintr-o parte in alta
( a unei intamplari), fara ca asta sa faca stelele sa cada de pe cer sau sa se aprinda faclii...
iar a doua zi, pe trotuar, nici o urma de...

Imi place ideea “despartirii” – de fapt, de stare (ca o limpezire de ape, ca o decizie vitala ) o despartire in suflet (profunda –platind pretul) dar si una specatol, de ochii lumii.

“ea luase din mine, luase aproape tot
pășeam mult mai ușor treceam mai departe”
Starea aceea speciala ca dupa o spovedanie.
Poezie reusita. Imi pare rau ca textele tale au devenit “una pe luna”.

Nan Florian, de unde \"una pe zi\"? de unde atata poezie?:)...cand \"nici o metafora pe strada\"... ?
da, din nou surprinsa de cat de stra-ve-zi-e este poezia mea pentru tine.
tu nu ghicesti, tu nu presupui, tu stii...
acum incerc sa ma consoloez ca pe undeva e si \'meritul\' meu:)
crezi ca eu ma bucur ca textele tale au devenit...asisderea?

o poezie simpla care mi-a placut mult
am vrut doar sa las semn de trecere in semn de apreciere

Pasadia,
La multi ani!
Maria, stiu ca o sa ma ierti pentru acest offtopic. Ce-mi place sa asist la discutiile voastre.:) Aveti un mod de a va descifra care, de fiecare data, ma umple de invidie, si ma face sa-mi spun: cand o sa fiu mare, vreau sa fiu ca ei.

Anele-Yness, te recunosc, recunosc si palaria..:)- am poezia ta intr-o arhiva personala, o recitesc atunci cand mi se pare ca nu mai inteleg mare lucru din ce se intampla in lume...
multumesc de apreciere.

Maria, \"in fata primariei\" e un loc comun in sensul ca ne apartine tuturor dar in nici un caz invizibil. Cand faci ceva in fata primariei, indiferent ce (:)), inseamna ca vrei sa spui ceva autoritatilor si intregului oras, si apoi tu treceai mai departe dar acolo au ramas, pe jos \"cuvintele pline de sânge de care
nimeni
nimeni nu mai avea nevoie.\" cuvintele ca niste intestine pline de sange sunt reminiscentele unui harakiri ideatic (\"ea luase din mine aproape tot\") intamplat intr-un trecut apropiat ca dovada tu trebuie sa le ocolesti pentru a merge mai departe. Si apoi toate actele care se fac in public izvorasc ori din exhibitionism ori din protest (si evident undeva la mijloc e comunicarea oficiala).Mai mult, epitetul hotarata (\"balerină penibilă, palidă și hotărâtă\") imi subliniaza ca e un act de vointa al acestui alter ego care moare o alta moarte in locul tau. Femeia Qui a ramas fara moarte. Toate cele bune.

Dora, adevarul e pe undeva la mijloc ( imi place arhitectura argumentelor tale..!). tin mult la ideea de \'loc comun\', trec zilnic de cel putin doua ori prin fata primariei...
daca nu pot accepta prezenta acestei institutii ca simbol in acest poem...incerc sa te conving ca , mai repede, ea poate fi \'my inner instance\', forul intim in care se consemneaza o disparitie.
hai, fii de partea mea:)
iti multumesc pentru \"alter ego care moare o alta moarte in locul tau\"...asa este.

mi-a placut poemul tau tare mult, merge citit pe in the mood for love a lui sinatra sau aquellos ojos verdes a lui nat king cole
e bine sa vezi si filmul
ei, primaria ca simbol falic sau ce?
e un poem arid de inteligent, maria, de asta si in fata primariei se intampla atatea, spui da si nu, revendici o jumatate contra unui document inutil, no? etc...
ei, eu nu pot sa-mi scot din cap refrenul temei din telenovela romaneasca, aia cu \"numai iubirea ta imensa...\" Dupa cum banuiesti versurile ii apartin chiar lui Pepe. Eu (as baga si o virgula intre subiect si predicat pentru asta) sunt de acord, in principiu, cu iubirea, cu primaria, cu intersectiile pe care le presupune orice primarie, fie ca-ti da sau te instraineaza de proprietati, etc.
Asa ca la tine totul merge bine.
Insa la Pepe, cuvantul \"imensa\" (imi sopteste reflexul meu de poet) parca nu merge.

in legatura cu telenovelele si Pepe nu pot sa banuiesc nimic, prietenii stiu de ce.
si \'in principiu\' nu agreez simbolurile, de curand am capatat convingerea ca, alaturi de alte \'intamplari\', simbolurile au un efect nivelator in viata mea...
arid de inteligent?...o sintagma cu efect intarziat, presupun...