Dumitru Cioacă Genuneanu
DE ZIUA ROATEI PLINÃ DE ÞEPI
observând ce pericole îl pasc pe Florin...
că pe roate-i individul
la catren, că-i știe trucul
dar când face pe bolidul
mai pleznește
NOTA:
Coperta: Andrei Sava
Tehnoredactarea: Maria Prochipiuc
Sondăm adânc, precum minerii
Femeia azi, emancipată,
Nu mai e ce era odată.
Preferă în mai mulți menajul
Iar țelul declarat:
răsturnat în țărână orbecăind în noapte
cuvântul tăcut e ca mormântul
doar sufletul pe buze se așterne
aștept un nu știu ce
să treacă peste vârste și peste ani să zboare
noian de neguri în
E mult sau e prea putin, cine mai poate ști, încerc singurătăți dincolo de mine sau poate dincolo de ce nu a fost niciodată. Eram doar păreri care ne căutam, două umbre care din când în când la o
singură în lumea adormită
delirez pe potecile gândului
solitari în noaptea deplină
gândurile – demoni neîmblânziți
în ochi mi se cufundă chipul tău
o viață o dramă variată
pe-a mea frunte cauți un
glasuri sfinte mă ajung uneori din urmă
jertfa firii peste noaptea din mine ca o umbră
vom adormi pe fundul mării
îndrăgostiți…
drum hărăzit în vrejul de întuneric
în profunde sensuri
chipuri
în noapte
lucidă cobor în calvarul cuvintelor
minciuna îmi face din mâna pe treptele lăsate de îngeri
alunec în neguri de ziduri
se-ntunecă mâna cu care îți scriu
sinceritate se
cobor în rădăcini pe patul durerii
sufletul pustiit în visuri rămâne pe la răscruci
cutez spre înălțimi
stelele aprind candela cu fruntea obosită
suferința mi-a împietrit inima
pe morminte
orele
umbrele se împerechează cu umbrele
goi până la suflet
ne întâlnim în tăceri
dincolo de orice îndoială
refacem din cioburi anii
de șapte ori și câți or mai fi
si de șapte ori câte
A fi sau a nu fi înseamnă pentru poet a scrie sau a nu scrie poezie. Adevărul poetic nu poate exista fără poezie căci poezia este însăși rațiunea existenței unui poet, adevărata și poate unica
Fugind de falsuri, oameni triști,
De vicleșugul ziaristic,
M-am exilat între artiști...
Aceștia măcar mint artisitic!
Lansarea cărții Komikaze a însemnat pentru Ion Diviza punerea în practică a unui
Artistul e un om, un om mai puternic decât noi, cu preferințe și cu sentimente mai adânci decât noi, și - încă o dată! – nu numai că ne vom permite, dar vom socoti ca datorie a noastră să-l întrebăm
Albu Vladimir
aceste sentimente înghețate
îmi călesc inima sabie de Toledo
pentru tăiat noduri de suflet
nedezlegate șarade cu atribute
divine domino cu îngeri însemnați
între soare și lumina
Maria Tirenescu
Eram apusul care...
eram apusul care rostogolea în crini
ecouri, stând cu capul pe umbra mea târzie
și văruiam cu vise pădurea de arini
când mi-aplecam obrazul pe floarea de
Dan Tristian (Filip):
\"Melanjul de inconsecvență, efervescență, emoție, dor, metaforă, sentiment mereu ascuns, m-a determinat într-o oarecare clipă să răspund prezent onorantei invitații a Silviei
Dana Ștefan
Pictură realizată de Dana Ștefan
Nu stiu daca povestea invatata e intocmai. Mi-a ramas mie asa, pentru ca ea contine o imagine in miez, care m-a ajutat sa inteleg cum realitatea devine
Andrei Ionuț Sava - Poezie pe verticala
Între ziduri
Îți ridicăm temple, Doamne, Te zidim în ele și Te uităm
ne prefacem în creatori și ne alergăm printre coloane
doar-doar ne-om lega sufletele în
Daniela Luca
O noapte ca oricare alta, într-o luni. Eram într-o cafenea, târziu, în inima orașului, martie pulsa a miresme de flori de măr și mentă. Ochii tăi negri, adânci, între visare și
Un vis ce nu se va-mplini!
sufletul tău detaliu la umbra unei nopți
neconformiste
inventam stînca intimă trecere
a cuvântului
se frământau gesturile adunate
în tăceri
eu prea mult cuvânt
tu prea
Nimic ascuns printre rânduri - aici descoperiți radiografia unei dimineți
Imagini lucrate și prelucrate de Sabina
Lucia Firefly Popescu
un “simplu gest” încerc spre tine
întinzându-ți raze mai
degeaba îmi spui prietene
că boabele mele de grâu vor fi doar neghine
că surprind într-un mod vag meditativ cuvintele
pregătite pentru prohod
călăi suntem noi înșine
lasa-mi cuvintele pe altarul
Tănăsescu Nicolae Constantin
a chemat vântul sa spulbere norii de aprilie si mult te-a iubit
tu n-ai stiut
ai vrut lumina neînceputa neatinsa în drum tipând
te-ai separat de taceri probând rochite
imaginati-va ca acest poem sunt eu
imprevizibil ca de obicei trupul meu se naste
odata cu fiecare litera pe care o tastez cu fiecare cuvant
ce-mi scapa din buricele degetelor cu fiecare vers ce-mi
Se află în lumea noastră ființe care nu există și care totuși trăiesc, trăiesc în conștiința noastră, în imaginația noastră, în sufletul nostru. Putem să le dăm nume diferite, putem dialoga cu ele,