Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@maria-prochipiucMP
Maria Prochipiuc
@maria-prochipiuc
Poezie

Abisul ochilor cenușii

mă ridic singur din pământ

1 min lectură·
Mediu
cobor în rădăcini pe patul durerii
sufletul pustiit în visuri rămâne pe la răscruci
cutez spre înălțimi
stelele aprind candela cu fruntea obosită
suferința mi-a împietrit inima
pe morminte

orele reci mă preling secundă
călător printre ramuri uscate
dorul aproape s-a stins mai pâlpâie pierdut
tânăr sfărâmat în nopți osândite
hidoase fiarele urlau a miros de schelet
cu forme cumplite priveau neclintit
suflarea să rupă

vieții îmbătate pe scena vremurilor
răsturnate în țărână
atât de albastru
privesc pământul
din marile nimicuri nisip neroditor
speranțe prăbușite prin noapte alergând

amintiri dureroase potecile nu s-au unit
risipit printre cețuri – examen de conștiință
ca o făclie obosită
de patimi mă simt măcelărit
osânda îngheață
zidul speranței

moartea spintecă văzduhul în falnicul său zbor
viața mea
054.561
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
123
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Maria Prochipiuc. “Abisul ochilor cenușii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/120747/abisul-ochilor-cenusii

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@daniel-bratuDBDaniel Bratu✓
din radacini de tristete urca acest poem, transfigurare pe trepte de secunda cu secunda, versuri ca un urlet catre viata, acel meritat si rupt in vazduhuri, acel falnic zbor

\"orele reci mă preling secundă
călător printre ramuri uscate\"
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc✓
Ca întotdeauna tu treci dincolo de cuvinte, de fapt le înțelegi sesurile și le faci să-ți vorbească altfel de cum știu ele, așa doar pentru tine, eu nu spun nimic mai mult fiindcă tu îmi parcurgi gândurile treaptă cu treaptă, îmi răscolești secundele pentru a le readuce la viață. Dacă ar fi să reduc din tot ce-am scris aici, doar aceste două versuri și altele câteva le-aș așeza la loc de cinste.
0
@florin-bratu-0011716FBflorin bratu✓
\"amintiri dureroase potecile nu s-au unit
risipit printre cețuri\" / o poezie ce denota o intelepciune aproape (asta e primul cuvant ce/mi vine in minte), o seninatate si o impacare pe care nu stiu exact sa le localizez in text ca atare. (poate stilul). miroase a toamna pe aici, cu resemnarile si impacarile ei cu sine.
versurile citate imi par extrem de frumoase
0
@bogdan-nicolae-grozaBGBogdan Nicolae Groza✓
Se spune ca asa cum omul vesel radiaza in jurul lui buna dispozitie, tot asa, un om trist ii molipesete si pe ceilalti cu tristete. Poemul tau e unul trist, care a rezonat in sufletul meu de multe ori. M-am simtit si eu de multe ori \"călător printre ramuri uscate\"
Finalul mi se pare extrem de trist, ca si cum, toata viata ta ar fi fost numai un buchet de urzici si spini, si nu si de trandafiri.
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc✓
Florin – îți mulțumesc pentru trecerea ta pe aici, știu eu a ce miroase, dacă tu spui că miroase a toamnă e destul de interesant, unii văd toamna un anotimp al tristeții, așa că poate ai găsit în textul meu acea tristețe.

Bogdan – de ce faci tu uneori eforturi? Se pare că eu nu am făcut altceva decât să te umplu de tristețe abisală, dar faptul că tristețea rezonează în sufletul tău asta e deja prea mult. Toți suntem călători, dar depinde de fiecare, ce traseu își alege, eu nu l-am ales aici, totul a venit așa fără …
0