Iz de-nsingurare

uraganul, eu itzi zic,
totu-n cale vrea a pierde
dar frica de el, un pic
nare-un fir de iarba verde

un oarecare cititor
cu înțelesuri mai subtile
a vrut și el mărinimos
durerea s-o aline

Îți mulțumesc de trecere. Mă și vedeam în epigramă!

Noapte, tristețe, durere, plâns, dezolare... Trăiri sumbre. Cine să te aline, Maria? :) Remarc:
durerea
umbla-n picoarele goale
la capătul urmelor doar
zdrențe

Corectează tipo în strofa a treia - vegeză, nopate, de asemenea, diaciticele.

Ioane - Mulțumesc pentru corectare, nu era nici noapte când am scris, poate doar o stare de \'\'dezolare\'\' și de aici mi se trage totul. Trăiri sumbre? Era doar o glumă cu alinarea, în rest urmează…

Fug de tristete precum apa de pe gaste... Eu fug si ea imi pune mereu piedica!
Astazi, \"minciuna îmi face din mâna pe treptele lăsate de îngeri\" si eu incerc sa ma alin printre poezii.
Doare, poezia ta!

\"la capatul urmelor doar zdrente\"
frumos final, frumos poem, frumoasa armonie.

...IZ...hm...nu mi se pare nicidecum iz de insingurare, este insingurare de sine statatoare...o data ce plangi, o data ce te doare si aluneci pe o panta fara de nume si de cunostiinta \"durerea umbla-n picoarele goale
la capătul urmelor doar
zdrențe\".......dear \"Decembrie\" a venit primavara... iubito...
ps.sinceritatea strica...doar uneori!

Ina – cine oare nu fuge de tristețe? dar vezi uneori dacă ții în tine stările și nu le așterni te macină, și după, te mai împiedici de ele, dar când din tristețea ta reușești să faci bucurie e un lucru minunat, doar hârtia e cea care suferă… mi-a fost atât de dor de tine!!!

Bogdan – se pare că te știu pentru prima oară la un text de-al meu, și dacă finalul acesta zdrențuit ți-a plăcut e tocmai ce am vrut să exprim, unori ne simțim sufletul plin de zdrențe sau cine știe cum mai poate fi interpretat… vom mai vedea.

Cătălin – că aș fi iarna sufletului tău ( ar fi pentru mine cea mai mare bucurie, iubesc enorm acest anotimp), de ce numai iz? Ei, uite vezi tocmai de aceea, am vrut poate să fie doar senzația, dar intuiția ta a mers mult mai departe ai descoperit poate, că și în primăvară poți fi trist uneori. Si o concluzie la p.s.ul tău e că: sinceritatea nu strică niciodată din punctual meu de vedere. Voi încerca să mă repliez pe acest anotimp plin de verdele care mă caracterizează. Îți mulțumesc de atenționare, stiu a venit primăvara !!!

O poezie pentru dragostea aflata la capat sau in impasul conflictului pentru a face din impacare un si mai mare deliciu.
Este ca un cub de cristal, castigat prin solitudine, in care scorpionul minciunii isi etaleaza clestii incarcati de venin.
Aceasta poezie este o stare, o dezamagire a sufletului zbatut in carcera cuvintelor.

Luminița – Mulțumesc că ai reușit să găsești și ceva cât de cât plin de substanță cum spui tu, voi încerca să reformulez versul prpus este adevărat sună mult mai bine, mulțumesc, am pus și I-ul la loc, mulțumesc pentru lumina din sufletul tău lăsată aici la mine în izul acela de însigurare. Mulțumesc pentru toate și pot spune că te mai aștept cu sugestii imi fac foarte bine , mă ajută să știu unde mai trebuie să insist, ce ballast trebuie sa arunc.

Gabi – e o surpriză pentru mine venirea ta aici, nu știu sigur dar se pare că e prima de felul acesta, tot ce apare acolo ai descifrat frumos, mulțumesc pentru comparația : este ca un cub de cristal-