Poezie
Ioan...cel cu capul tăiat
Botează-te...frate !
1 min lectură·
Mediu
Frate Ioane, sîngele tău cel aruncat
împroșcat, pe care moartea nu îl
mai știe demult. Nimeni. Măi frate,
de ce mă alungi de pe pămîntul tău,
de ce mă ucizi pe mine și pe frați,
de ce ne uiți când femeile noastre
te nasc și pe pămînt te așează.
Frate Ioane astăzi înțeleg ! Iubesc
pe Domnul, ascuns, cel care te știe
și te iubește, cel care te iartă și
te plătește cu nemurire. Aleargă măi
frate, nu departe de ochi unde și ei
îngerii aleargă, se așeaza cu aripile
pe spatele tău ! În genunchi frate...
Ioan te botează astăzi cu apa vie și
Domnul va veni mîine !
Să vii frate și mîine, vei pleca
împreună cu Iisus mai departe.
Frate Ioane nu pleca prea departe.
Uite-i cum vin sînt atît de aproape,
vor veni mîine capul să-ți ia
și la vii nu la morți să îl dea !
063.490
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cătălin Găian -Konig
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Cătălin Găian -Konig. “Ioan...cel cu capul tăiat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-gaian-konig/poezie/201118/ioan-cel-cu-capul-taiatComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPDistincție acordată
Să vii frate și mîine, vei pleca cu
Iisus mai departe. Frate Ioane nu pleca
prea departe. Uite-i cum vin sînt atît
de aproape, vor veni mîine capul să-ți
ia și la vii nu la morți să îl dea ! – Nu mă gândeam că poate cineva să exprime atât de frumos, dar mai ales să respecte anumite reguli pentru a scoate în evidență frumusețea unei zile, dar mai ales a unui om, trecut dincolo de cele omenești. Sunt versuri care emoționează, versuri care au o putere extraordinară asupra cugetului, versuri care te îndeamnă al meditație. Îmi place starea creată aici, l-ai apropiat atât de mult pe cel care poartă numele de Ioan încât îți este ca frate, e un lucru extraordinar. Ești liber în exprimare, și acestă exprimare nu trece cu nimic dincolo de canoanele religioase. Un poem cu multe semnificați, e o invitație la reculegere și mai ales a ne opri măcar o clipă între cele spirituale.
Iisus mai departe. Frate Ioane nu pleca
prea departe. Uite-i cum vin sînt atît
de aproape, vor veni mîine capul să-ți
ia și la vii nu la morți să îl dea ! – Nu mă gândeam că poate cineva să exprime atât de frumos, dar mai ales să respecte anumite reguli pentru a scoate în evidență frumusețea unei zile, dar mai ales a unui om, trecut dincolo de cele omenești. Sunt versuri care emoționează, versuri care au o putere extraordinară asupra cugetului, versuri care te îndeamnă al meditație. Îmi place starea creată aici, l-ai apropiat atât de mult pe cel care poartă numele de Ioan încât îți este ca frate, e un lucru extraordinar. Ești liber în exprimare, și acestă exprimare nu trece cu nimic dincolo de canoanele religioase. Un poem cu multe semnificați, e o invitație la reculegere și mai ales a ne opri măcar o clipă între cele spirituale.
0
C- Elena, este adevarat, Dumnezeu este al tuturor, si al betivilor, dar alaturarea nu este prea fericita. Daca ne ducem doar putin in urma, gasim semne pentru toti cei care se imbraca in alta haina decat cea a binevoitorului. Nu deznadajduiti! Domnul ne iubeste fara partinire si deosebire pe toti. Cele mai bune ganduri de la templier !
0
C-numai Elena si cu tine Maria ati putut sa vedeti...cu ochii sufletului Drumul...Inaintemergatorului Ioan, postitorul si vesnic pe drum pentru a-si implini datul ? Ceva imi spune, ca timpul nu este departe pentru nimeni. Maria, citeste psalmii si ai sa vezi. Iti multumesc pentru \"dar\", dar nu il merit eu ci voi cei care cititi, si urmati lui Ioan, nu neaparat intelegeti ce se intampla ! Doamne ajuta tuturor celor scriu pe po.ro.
0
C-...Dana Banu ! Nu este om pe pamnt care sa nu aibe un Ion in familie. Mort sau viu. Cel viu a sfintit cel mai bun vin din casa, l-a destupat, si un pahar l-a varsat pentru cei morti si un altul l-a inchinat si tie, celor iubiti si imprastiati in lume, cu gandul cel bun ! Cel mort si inviat, a iesit in Gradina Raiului si te-a privit pe tine si pe ai tai cum va rostuiti viata, rugandu-se pentru voi, si privindu-va cum cresteti si cum va iubiti.
0
\"îl simți pe Dumnezeu privindu-și inexistența prin pupilele obosite ale ochilor. mohorât ajungi să crezi în moleculele fosforescente ale cuvântului: moarte!\"
la acest gând m-a dus poezia ta, stimate Cătălin.
la crucea pe care omul și-o face cu propriul subânțeles și îmbătatul de unul singur.
un poem profund care trezește conștiințe!
\"Să vii frate și mîine, vei pleca cu
Iisus mai departe. Frate Ioane nu pleca
prea departe. Uite-i cum vin sînt atît
de aproape, vor veni mîine capul să-ți
ia și la vii nu la morți să îl dea !\"
mulțumesc.