Eleganța cailor prin valurile mărilor din cele optsprezece zări - poate fi pentru oricine!

Daniela Luca



O noapte ca oricare alta, într-o luni. Eram într-o cafenea, târziu, în inima orașului, martie pulsa a miresme de flori de măr și mentă. Ochii tăi negri, adânci, între visare și înțelepciune, îmi întorceau în cafea o herghelie de cai, sălbatici și plini de forța munților din totdeauna, valurile pământului se auzeau din aburii fierbinți.

- Tu știi focul din adâncul pământului sau focul aprins de soare în oglinzi de mare?

Zâmbet ascuns într-o înțelepciune, înălțată în liric frumos, în viață oarecum dureros – ca fiece Ascensiune... Tu umbra ți-o porți cu o demnitate de cedru, cu neclintita credință a unui conducător de oști din timpurile acum nemaiauzite. Un luptător în care sensibilitatea se picură cu fiecare clipire.

- Așa ești tu, Raul? Chiar nu aș vrea să las asupra ta voalul intimidării...

Aproape privind, aproape tăcând, căutător neostenit de sensuri, vâlvătaie cuprinzând ceruri doar dintr-o străfulgerare a irisului, te simți iubind cu patima răstimpurilor. Delicat ca un nufăr, peste o clipă capeți avântul șoimului. Nu îl poți prinde, e doar impresie. Nu îl poți fotografia azi, nici mâine, decât în suflet, cu suflet, spiritul șoim lui colindă, colindă, colindă...

- Copil bătrân ce ești... Știi, așa sunt unii copii, poartă în ei de când se nasc înțelepciunile din totdeauna ale lumii ăsteia...

Ochi neatingând vreo clipă marea, ochi adorând frumosul... le-am promis șapte mări, mări tăcând, mări cântând, mări șoptind, mări chemând zei, mări fecioare, mări femei, mări înțelepte... Și acum mă întreb: oare câtă lumină am revărsat peste negura lui de am izbutit să îți aduc un zâmbet de sare și un strigăt de bucurie, pescăruș planând peste suflete, tu mereu în zboruri fiind?

Caii tăi negrii de fum
Alungă-n mări pământuri uitate
Luminând pe-nnoptat
Ca un far marinarii

Caii tăi vii de iubire
Cheamă scântei de sfințire
Înălțând spirite-n nouri
Ca o nestinsă făclie

Caii tăi roșii de focuri
Ard miază-zi peste ape
Aprind valuri printre corăbii
Visează în zori marinari

Raul al nostru,
să-ți învârți anii spre liric înălțător!




Adina Batîr

parcă nici soarele nu are vreun rost
în noapte nu?
stăteai untired of insomnia contemplând
paturi întinse pe frunze catifelate ochii iubitei
ah minuni de pietre prețioase dau sens mărilor
visate pe umeri pe buze
în iriși
unde pescărușii umblă cu paginile-suflet în ciocuri
să ne așezăm puțin am luat odihna
simplu tratat despre melci care fac dragoste
atât de crucial în baia inundată
încât ai spune
că Dumnezeu a lăsat totul să se compună
ca un tablou al unui pictor renăscut
în primăvara de ploaie dulce






Cătălina Vieru

înnozi scânteile de soare
și flăcări de cuvinte în jocul tău de-a viața
- dimineața nu vine niciodată decât dacă vrei -
ascultă noaptea și sculptează frânturi de idei
de sentimente ce îți îndulcesc cafeaua turcească
cheamă Timpul și roagă-l să se-oprească
o veșnicie-n ceașca ta
în care vor dansa mereu și viața și iubirea
în aburi...







Miruna Dima

Flori pe zări, în iarbă flori...
Spre mai sus
Am trăit de mii de ori...
E destul că tu te-ai dus...
Flori pe zări, în iarbă flori...
(Bacovia)

„un vis înghețat
plutește prin mii de viespi
cu flori roz de măr”

mai vino, mai ciufulește
cafeaua pe aripi
în păr cu miros de măr
soare se scufundă sub suflet
prier aplecat cuminte peste spunere
curg ne-ncetat țâșnirile
cute arse pe pleoapele frunții
și tocmai la colț ...
durerea-arderea-adierea






Costin Tănăsescu



leagă-ți oasele cu fir poetic într-o primăvară eternă
m-am desprins de pământ să-ți spun cuvinte grele
mai grele ca mine într-o mașină cu politețuri
am aflat de la împărătese veverițe și leoparzi
că ai îmbătrânit frumos
așa de frumos că timpul s-a oprit o clipă în fața
casei tale
și ți-a spus
poartă-te frumos de-acum copile
cu mine cu damele ușoare cu florile răului
ești obligat
de-acum să iubești fără nouri fără picuri
doar cu inima




Magdalena Dale



Scăldate în izvoarele adânci ale sufletului
Cuvintele tale din ape și flori
Nasc înțelesurile simțírii,
Pe calea cea tainică ce duce spre interior.....

Încă un an s-a stins
În jocul crud al apelor albastre,
Dar mulți vor mai veni
În împliniri de versuri frumoase!

Și anii tăi vor fi
Cu soare în suflet,
Flori de cais în gând
Și raze de aprilie în versuri....




Bogdan Groza



Prima poezie postata de sărbătoritul nostru pe site-ul poezie.ro (în 18.11.2004) e una interogativa. El îsi începe travaliul si totodata drumul poetic plin de neprevazut, cu urmatoarea formula: Oare chiar viata este falsa /Sau falsi suntem noi? ***

Hipersensibilitatea lirica si artistica pe care o are sta sub semnul unei nostalgii, aparent neinteligibile pentru noi, dar explicabila în ecuatia dureroasa si adesea inexplicabila a vietii. Reflexiv, atent la zbuciumul naturii, Raul cunoaste cântecul pescarusilor, limbajul copacilor, fluturilor, florilor. Primul lui nick name a fost, daca nu ma însel, floare de mar. Ca si Blaga, Raul iubeste si ochi, si flori, si buze, si morminte, dar si pasarile care simbolizeaza starile îngeresti de fire.

Adeptul poeziei sugestive, uneori chiar lapidare, esetializeaza mesajul versurilor în numeroasele haiku-uri si poeme scurte. Unul dintre ele, (textul cu numarul 100 pe agonia) este un haiku reusit si deosebit de sugestiv: ***

Dar Raul nu e numai un poet în devenire ci si un fin observator al textelor diferiților autori. Inteligent si sincer cu el însuși si cu semenii, nu se aventurează în discutii sau polemici, numai de dragul de a polemiza. Comentariile făcute de el pe diverse texte postate pe www.agonia.ro, sunt analizate prin filtrul rațiunii si al cenzurii mentale. Perceptia asupra unui text sau altul îl face sa aducă la lumina comentarii bine argumentate, echilibrate. Prea puțin am văzut în commurile facute de el, expresii de genul mi-a placut\" fara sa vina si cu explicație amanuntita la respectivul text. Raul nu se multumeste numai sa constate poezia ca atare ci si sa se implice în decriptarea ei, munca grea, care presupune travaliu mental. Fara a se \"uita la fetele oamenilor\" indiferent de nivelul de acces al unuia sau altuia, Raul face o radiografie îndrazneata a textelor care-i solicita mintea, care-l provoacă la o gândire suplimentara. De o sinceritate dezarmanta, si tocmai aici sta forta comentariilor lui, își spune părerea fara teama. Mărturie stau cele câteva fraze la poezia lui Hose Armando Pablo. ***

Extrag din comentariul acestuia câteva pasaje:
\"Poezia de fata are parti bune si rele, poate in egala masura. Ce este cert insa: are viziune, este transpusa subtil prin imagini ce pot alcatui usor un scenariu, are amprenta personala poate prea bine pusa, si ce mi se pare interesant este ca lasa loc interpretarilor. Toti cei care au lasat aici un comm au dat in stanga si in dreapta, dar tare mi-ar fi placut sa ii aud ce au \"vazut\" prin prispa acestei poezii… observ inclinarea scrierilor tale si imi place ce vad. Daca imi permiti inca un sfat: cizeleaza mai mult, slefuieste. Ai grija si incearca sa fii un fin observator al tau in acelasi timp. Mi-am dat seama ca sochezi (in sensul bun), amplifici, exprimi, spui ceva atunci cand te folosesti de idee, caci mai apoi treci in a o explica si si devii repetitiv…\".

Alte comentarii sunt la fel de bine argumentate. Iata înca unul dintre ele:

\"Conceptul de fericire existenta in reclame primeste o alta conotatie in final, diferita de cea de la inceputul poemului, final care m-a lasat sa judec pentru o clipa. Mi-a placut maniera in care a fost abordata poezia, adica: scrisa la persoana I, o curgere tulburatoare (\"trista cum o numeste autorul) dar care poate sa fie si un paradox in viziunea cititorului (\"trist\" fiind amplificat, ajungand la un dureros, chiar la un bizar - impresia mea despre maniera abordarii poemului), iar un alt punct forte il consider intrarea in lumea Ei creionand sau schitand o mica parte din Ea, o feminitate extraordinara, fapt care \"tristul\" poemului mi se pare o realitate si mai trista.Un poem cu care am rezonat pur si simplu..” (comentariu la poezia \" Ce trist\" de Tanasescu Nicolae Constantin)



Maria Prochipiuc



cel mai tare mă înspăimântă ziua de azi
ieri a fost soare am cules o pană de cioară
bucuriile de o clipă îmi fac coatele să tremure

mă mir cum anotimpurile trec prin mine
cuvinte
mâna mă-ndeamnă să trag cerurile spre apusuri
îmi scapă esența mișcării
e felul meu de a înțelege
alergarea licuricilor prin universuri
uităm ținta
și felul de a înțelege


te scăpam ușor printre ape
întotdeauna te scap printre ape
și aștept lăsarea întunericului
în cămașa proprie de forță


vezi tu uneori zborul ne-nșeală imaginea
mă fac vale ce are nevoie de pomi
vei pătrunde prin frunzare
și vei purta crenguța pe care demult singur ai distrus-o


nopțile se înșiră mereu pe-un fir în codul culorilor
una albă, una închisă la piele
și una cu inima înmuiată în răsărit
din tot ce-am fost pe când credeam că sunt
ți-aș dărui nirisipit un gând ce e numai al meu
inima îmi strânge mădularele făcându-le orgă
secunda m-atinge și timpul se prelinge cântare

întins pe covorul nou ce l-am primit ca orice alt lucru
într-o zi de marți uitată într-un sertar lângă o primăvară
aici jos pe covor nu se vorbește
s-ar speria toate furnicile de pe parchet
s-ar ridica fărâme de praf precum balonul unui copil albastru


mă strâng gândurile numărând
paisprezece nopți clădim lumi noi
ca pe un strigăt de ecou
mă îmbarc pe carul mare pentru călătorie
fac lasou din idei si prin cu ele stelele
au început să mă strângă gândurile
apoi într-un optsprezece noiembrie te întrebai
oare..


eu n-am venit să-ți cer cuvinte, dar nici iubire
poate nu-mi vei cere niciodată
tu scrie-ți mai departe poemele
întoarce-le în cântec
te las să gândești tot ce vrei
dar asculta-mi secunda din mine
m-am îndrăgostit de poemele tale cântărețule!




Dacă unii dintre noi citind și recitind poezia lui Raul s-au inspirat din versurile lui și au realizat alte creații poetice, nu același lucru l-a făcut Bogdan Groza care a purces la o analiză serioasă referitoare nu numaidecât la poezia autorului, ci el a abordat un alt aspect acela al viziunii lui Raul asupra altor poeme a unor autori de pe poezie.ro.

Vă invităm pe cei care îi cunoașteți poezia, dar și pe cei care poate din diverse motive nu ați reușit să-l citiți să vă plecați azi ochii asupra rândurilor scrise de el și să-l apreciați sau sa-i dați sfaturi în ceea ce el face aici pe poezie.

Încercați dragi prieteni să călătoriți împreună cu noi prin univesul poetic a celui ce poartă numele de Raul Huluban, doar printr-un klik AICI!