Ana Suter [Farouche] într-un tic-tac al timpului

Dana Ștefan

Pictură realizată de Dana Ștefan


Nu stiu daca povestea invatata e intocmai. Mi-a ramas mie asa, pentru ca ea contine o imagine in miez, care m-a ajutat sa inteleg cum realitatea devine mit si mitul se poate numi apoi si legenda. Intotdeauna istoriile predate in scoala despre diferitele fragmente ale lumii s-au impletit in imaginatia mea cu propria mea lume interioara - imagine in acuarela a aceleiasi lumi in mijlocul careia traiesc.
Desigur, Egiptul nu e diluat in acuarela...dar daca galbenurile lui, si cerul si rosurile stancilor ar fi miscatoare, vibrate in lumina aceea stranie a imaginii-atmosfera din lumea mea, acuarela devine si ea miscata, ca un Egipt diluat in apa..cu fuziune..cu intors si tras si impaturit de foaie.
Cartea citita de mine in scoala, despre Egipt, mi-as plasa-o in valea lui Hatshepsut cu templul acela ritmat cu galerii..Legenda Muntelui de Alabastru sa-i spunem.
..Se facea ca un faraon avea o sala a tronului uriasa..Sala Dragonului..si avea nevoie de o fresca pentru a o impodobi. Si-a chemat artistii de la curte si l-a ales cred, pe Ebu..
Ebu a cerut sa i se dea libertatea de a-si alege o pestera in care intai sa schiteze, plus un ragaz..a trudit apoi ani de zile, si cand uriasul proiect de fresca a fost gata, l-a reprodus intocmai, in sala tronului. Cei doi dragoni, cele doua regate unite ale Egiptului: Dragonul Albastru si cel Galben, fata in fata. (poate fi si altfel, dar stii cum? mi se intampla sa citesc si sa raman apoi doar cu propriile mele imagini. Stii cum spun?)
Dragonul Albastru si cel Galben, deci.
Si, dupa terminare, faraonul nemultumit isi exileaza supusul. Caci pe perete stateau doua linii unduioase, ca doua limbi de foc, fata in fata: una galbena, alta albastra. Pe fond negru.
Dupa ani, faraonul gaseste pestera artistului. Erau acolo pe pereti schite..de la cele mai minutioase studii, eboshe, suprapuneri, razgandiri, framantari, detalii, reimbucari de forme, pete si linii, expresivitati..toate..cronologic, de-a lungul peretelui. Ultima scena era identica imaginii din sala tronului: cele doua unduiri..
Esenta. Miezul. Iar faraonul si-a dat seama de greseala facuta. (si s-a intristat, imi place sa adaug eu...)

E inutil sa scot de pe ghem in cuvinte lumesti ceea ce e sintetizat in doua linii, albastra sau galbena, rosie sau verde, alba sau neagra, artistul...
Ma simt ca si Urfe, am impresia ca sunt urmarita cu un ochean, ca sunt intr-o libertate totala de miscare si totusi, exista variante care mi-o iau inainte, care-mi anticipeaza demersurile.
Poate ca exista traiectorii limitate. Poate ca unui A ii corespunde un B si poate ca e asa ca si in revistele in care urmaresti in joc cu creionul parcurgand un contur de la o litera la alta.
Fiecarei ate ii corespunde cate o litera...
Poate e asa.
Plastic, imaginea textului e pentru mine o structura ca o osatura de turn..Interpretarea pe care as da-o eu, atmosfera, ar fi ca o suprapunere metalica pana la oglindiri..ca un chihlimbar care conserva insecte. Da.. Cu patina de zgirietura fina si stralucind de mangaierea si finetea moliciunii textilei, abia atinsa pe lac.
Nodul nostru, Ana, limbi unduite si potrivite in oricare culoare.


Andrei Ionuț Sava


Vis urat

Gemi…
Te misti,
Incerci…
Degeaba
Mă aleg la lumină
Mă desfac
Și intru…
Exact ca atunci când incepi să mori
Sau atunci când incepi sa gândești cu mâinile
Buzele vinete
Am pielea bătrână și urâtă
Iar colți de argint imi cresc pe frunte.
Acolo înăuntrul meu,
Este un scaun.
M-am asezat pe el să plâng un pic
Să-mi plâng urâțenia și hidoșenia.
Cine m-a blestemat așa?
Deodată totul e galben
Deodată un raspuns.
Gata !
M-am ridicat.
Mergeam agale,
Din când in când mă opream
Imi rezemam fruntea de zidul vreunei case si plângeam
Simțeam cum cad…
Lipsită de de umeri și de aripi.
Nu sunete…chiar si galbenul dispăruse…
Nimic nu mai marca vidul
Pentru că totul era numai vid…
Am adormit;
M-am trezit deodată …
…dormind.



Adina Batâr


anii tai cu fruntea lina se aduna intr-o poveste
lasand gravuri pe fiecare fibra de lemn albastru

cu o privire din cer
te joci cu fluturii pastelati din parul ca de printesa
sculptata in martipan
azi invarti visul pe degete
dai zilelor un nou sens intr-un spectru orizontal de lumina
cu frunze podoabe vraji minuni
frumos sa traiesti
si lin sa-ti fie drumul
in dansul ce urmeaza



Cătălina Vieru


astăzi curgi mai limpede decât oricând
astăzi ești mai frumoasă mai lină
mai albastră
nu lăsa nici un nor să îți picteze chipul
doar vântul să îți uite cuvinte printre degetele tale
lasă în urma ta culoare
desenează-te scrie-te pierde-te în alte lumi
din ce în ce mai mică
întoarce-te la povești cu zâne, la copacul din curtea liceului,
la primele pagini mâzgălite stângaci
la primul atelier de lucru
la primele acorduri de chitară la primul suflet
pe care îl purtăm în noi
și împletește-ți, așa cum știi, frumuseți tăcute în ochi
verzi verzi verzi
verzi verzi verzi verzi verzi verzi verzi verzi verzi verzi verzi
verzi verzi verzi verzi verzi verzi




Daniela Luca


ti se invirt ploile pe gene se coboara in florile tale de maine
si iti piaptana minunile sufletului
una cite una usor
mai sus de steaua polara
cintecul norilor
se-aude in tine inalt
ca un fluier de Pan
peste o dumbrava cu ingeri
in galben Paradisul isi cheama
rotocoale de iubiri sfinte
si ti se astern peste chip
in noptile cind luna e plina
caii ei albi caii ei neimblinziti
coama-si aluneca-n mare
pe gleznele tale valul saruta
astazi prima culoare

Anuța, fie-ți inalta firea si poezia scara cereasca.










Maria Prochipiuc




Ma dezmeticesc greu
Apele se crapa
Licoarea se tulbura .
Eram nenorocita, improvizam aiurea
ninge cu ninsoarea primăverilor de cireș
vorbesc dintr-un anotimp
unde ierburile mă îmbarcă a renaștere
zâmbetul tău cântă pe coardele razelor de lună

Am pielea bătrână și urâtă
Iar colți de argint imi cresc pe frunte.
Acolo înăuntrul meu,
Este un scaun.
M-am asezat pe el să plâng un pic
Să-mi plâng urâțenia și hidoșenia.

soarele mă bate prietenește peste suflet
mă năpădesc grijile zilei de mâine cine sunt eu
o ușă închisă pe dinafară
vinovată ca am pus atâta tristețe pe culmea munților
că nervii îngălbenesc brațele unui copil la început de drum
însetată și flămândă ca un cerșetor la marginea drumului
pun cuvintele zălog
de trecere

Am zis numai că vreau să dorm…
Dureri și lumini galbene
străbat vidul născand cristale roșii
de disperare
Să mă puneți undeva lungită
când va fi să fie

pe o felie de viață în tictăitul ceasornicului universal
mi-i trupul o țintă a neliniștii
mă simt uneori rănită în sensuri
ca un fruct copt
tu
tânjești
după o lecție
de adevăr


CINE DOREȘTE MAI MULT!



Nota grafica la Vis urat este realizată de Andrei după versurile Anei