Maria Prochipiuc

Maria Tirenescu Ce bine că se organizează concursuri! Astfel ne putem cunoaște cei care scriem sau citim ceea ce au scris alții, cu mai multă experiență sau cu mai multă tragere de inimă. Sau mai

în zorii zilei mi-am propus să visez și poate să te visez o nouă zi și un început de vis chemare a inimii niciodată tristă – șoimul în zbor rănit din pricina versurilor goale – îți faci vara

culcată-n spaime privesc legănate de înger tăceri înfiorate uriașele ape depărtează malurile – durutele tărâmuri ochii sămânță fără bucurie – paparude derutante amarul acesta de pe buze –

cu mirosul acela alb mă încumet la drum poate îmi dai de veste iubesc sufletul insulă focul frânt la vreme de seară dincolo de marginea unei nopți există amintirile tu zămislești un uluitor

actul întâi: în patul lui Procust ne-mbrațișăm o ploaie între noi si-un râu de așteptare o plută ce-o abate din drum un vânt în larg îndrăznesc să mă caut în mine cu privirea îmi cuprind

am auzit poetule că micile bucurii le transformi în intime sărbători că anii scurși au îngropat durere amarul a rămas mă dor cuvintele se-adună călătoare primăveri cu doruri simple îți scriu acum

dac-aș bate-ncet la ușa ta vei deschide fără să privești cum se-ntorc pe aripi din povești visurile care le-ai uitat... fac mâinile căuș și te sorb cuvinte știam că scrabble e un joc în

triade de îngeri ne cîntă povestea… dacă te-aș deziluziona n-ai mai crede în povești feți-frumoși nu te-or mai purta pe cai albi sau în calești ca simbol al dragostei Dante pune ordinea

Terry Pratchett ne-a agățat Octarinul de colțul inimii ne-a trimis în peregrinările de Doi nămolul ne-nglodează umerii încerc să cred că muzica din adancul sufletului se vrea reflexii de

mintea Creatorului este trează în țărâna pâmântului și-a odihnit palmele Sale ne împlinim viața de har urmând căi misterioase îmi vorbești adesea despre Cele Șapte Taine într-o naștere spirituală a

pământul se odihnește de trudă făptura-și împărtășește misterul într-un concert polifonic slobodă de dureri și griji suntem un caleidoscop de senzații ne-am lăsat ispitiți de cifra șase

privesc viața prin sentimentul iubirii distincția sufletească semnează pacte mă pune să născocesc cocoșii la cântatul apusului când luceferii se prăvălesc peste somnu-ți stând de veghe cârmuitorul

mă ghemuiesc între dorințe sub geana ta pletoasă ca firul de praf pe pervazul inimii îmbrac o părere sugrumate de vremuri amintirile fisurează trecutul captiv în neputințele norilor negri mă-neacă