Maria Tirenescu
Ce bine că se organizează concursuri! Astfel ne putem cunoaște cei care scriem sau citim ceea ce au scris alții, cu mai multă experiență sau cu mai multă tragere de inimă. Sau mai
de unde vin și încotro mă îndrept
trecut-au anii trecut-au clipe poate și milenii
iar eu fac spre lume cale-ntoarsă
pe lespedea unei zile aprind candela nopții
în zori fac pași spre vremea
Ana Suter
*** \"-Alo, Ana, eu voi întârzia, sunt la Unirii, aprinde-ți o țigară, sunt acolo cât ai clipi!
-Sorine, sunt deja la a treia și am făcut varice în fața intrării de la
în zorii zilei mi-am propus să visez și poate să te visez
o nouă zi și un început de vis
chemare a inimii niciodată tristă – șoimul în zbor
rănit din pricina versurilor goale – îți faci vara
culcată-n spaime privesc legănate de înger tăceri înfiorate
uriașele ape depărtează malurile – durutele tărâmuri
ochii sămânță fără bucurie – paparude derutante
amarul acesta de pe buze –
cu mirosul acela alb
mă încumet la drum poate îmi dai de veste
iubesc sufletul insulă
focul frânt la vreme de seară
dincolo de marginea unei nopți
există amintirile tu
zămislești un uluitor
înseamnă-mă pictură în vitraliu
înfășurată într-o mie de culori
să pot păși pe alt tărâm spre tine
dorinței înseamnă-mă pe vălul clipelor de seară
ca neclintiți să stăm de
doamne mai este timp de iubit luna
în clinchetul stelelor ce-mi despoaie
gânduri
mai este timp să țes pe vânturi
Sonete
să strâng în hărmălaia cea mai de pe urmă
amurguri năpădite de culori
ne
actul întâi: în patul lui Procust ne-mbrațișăm
o ploaie între noi
si-un râu de așteptare
o plută ce-o abate din drum
un vânt în larg
îndrăznesc să mă caut în mine
cu privirea îmi cuprind
mi-am legat gândurile pe o insulă în largul mării
cu mâinile aproape putrezite încerc să prind verdele
în respirație
tăcerea de fildeș a spinilor alină necuvintele
nu e decât un scurt popas
toate
am auzit poetule că micile bucurii le transformi în intime sărbători
că anii scurși au îngropat durere amarul a rămas
mă dor cuvintele se-adună călătoare primăveri cu doruri simple
îți scriu acum
dac-aș bate-ncet la ușa ta
vei deschide fără să privești
cum se-ntorc pe aripi din povești
visurile care le-ai uitat...
fac mâinile căuș și te sorb cuvinte
știam că scrabble e un joc în
triade de îngeri ne cîntă
povestea…
dacă te-aș deziluziona
n-ai mai crede în povești
feți-frumoși nu te-or mai purta
pe cai albi sau în calești
ca simbol al dragostei Dante
pune ordinea
Terry Pratchett ne-a agățat Octarinul de colțul inimii
ne-a trimis în peregrinările de Doi
nămolul ne-nglodează umerii
încerc să cred că muzica din adancul sufletului
se vrea reflexii de
mintea Creatorului este trează
în țărâna pâmântului și-a odihnit
palmele Sale
ne împlinim viața de har urmând căi misterioase
îmi vorbești adesea despre Cele Șapte Taine
într-o naștere spirituală a
Codrina Verdeș
Bună, sunt eu ...
fracționată
în forme fără cer
legată la mâini
fără voie
- potrivit unei nuanțe -
cu verdele meu pur
am stropit ochii cu anemone
la orizontul albastru deschis
și
pământul se odihnește de trudă
făptura-și împărtășește misterul
într-un concert polifonic
slobodă de dureri și griji
suntem un caleidoscop de senzații
ne-am lăsat ispitiți de cifra
șase
pe întinsul tăriei cerului
apele dau peste maluri
cuprind cu mintea valoarea numerică a lui cinci
în căușul ei ființa ta se destramă ca pânza neascultătoare
strâng degetele corabie și te plăsmuisc
privesc viața prin sentimentul iubirii
distincția sufletească semnează pacte
mă pune să născocesc cocoșii
la cântatul apusului
când luceferii se prăvălesc peste somnu-ți
stând de veghe cârmuitorul
Duminică 29.05.2005, Radio Trinitas a fost gazda unei emisiuni inedite prin atipicul ei. Pentru că invitații erau la prima experiență de acest gen. Emisiunea se numeste : Weekend magazin si a avut-o
mă ghemuiesc între dorințe sub geana ta pletoasă
ca firul de praf pe pervazul inimii îmbrac o părere
sugrumate de vremuri amintirile
fisurează trecutul
captiv în neputințele norilor negri mă-neacă
nebunia din mine
mâzgâlește pereții
a verde tainic de lumină
născocesc povești
la uși și ferestre bătute în cuie
struna inimii învârte pământul
durerea uitării arde
dinspre iernile fără soț
Mă