gândeşte-mă în rânduri nescrise

învăț să număr – într-o joacă de copil

ingerii... cantand povesti la vioara (de ce la vioara? pentru ca asa ii vad eu acum... :P ), poveștile cu feți frumoși, \"reflexul\" de a evita deziluzii, Dante, luna nouă, geometria inimii, numere, ieri, azi, noi, tu...

poema aceasta aduna cu sine toate minunatiile astea cu un firesc aproape inspaimantator... nu pot sa cred! e ca si cum s-ar pune in pagina singure, disciplinat, constiincios, de dragul sufletului ce le-a eliberat...

si imaginea... ufff... si imaginea...

regret ca nu m-am oprit mai devreme... acum mi-am adunat si eu cuvintele... :)

mă-nclin!

drag, DeSpOt.

Sorine – am sesizat că îți place sunetul viorii, se pot atâtea acorduri, ce îmi spui tu acum cu îngerii mi-ai dat o altă imagine pe care nu o aveam când am scris , toți cântând la vioara ca la o nuntă imperială, așezat în nouă cete ( de aici triade), versurile italice nu-mi aparțin sunt a celui care poartă surpriza numărării zilelor, nu încerc să spun nimic nici despre Dante, nici despre geometria inimii. Celelalte deja le-ai identificat și sunt puse în pagină de dragul sufletului pentru care învăț să număr, imaginea acum se intercalează printre versuri. Nu mai spun nimic,mai las loc de interpretări!