țipăt de copilă în ape

\"țipăt de copilă în ape
barcă nu avea catarge
pânzele se umflau de râsetul celui ce aruncă
mreaja

timpul pe cadran iluzoriu numără
adolescentin\"

marie, intr-un tipat copila aceasta se face poem dureros si curge pe maini o harpa a lacrimii spre care mainile deja nu isi mai afla atingerea.

Plec acum, caci stiu bine ce inseamna acest tipat cind marea iti stinge rasuflarea.

Frumos intr-un cuvint-tamaie.

Drag, Ela

mângâiată de razele dulci
copilă în barcă
pânze sfâșiate iar vâsla e una
timpul măsoară cu încăpățânare
limitele infinitului negru
oglindit în adâncuri.

Daniela – venirea ta spre textele mele mă încântă de fiecare dată, tu îmi găsești doar părțile bune ale textului, vreau să te văd că îmi poți spune și unde mai este nevoie de lucrat, unde mai trebuie să perfectez, ne fac bine toate astea. Tu ai interpretat acel țipăt de copilă sub forma care de fapt o spune textul , mă bucură și această înterpretare, mai ascunde ceva acolo, dar mai vedem

Ruxandra – mulțumesc de versurile tale se potrivesc foarte bine în contextual de aici.

Imagini superbe mi-ai sugerat...Decembrie cu inima de vara!

Elena- îmi place atât de mult decembrie , încât pentru mine e mai mult decât o vară sunt toate anotimpurile cuprinse în el, pentru că e momentul venirii mele în lumea aceasta. Îți mulțumesc de trecere și mă bucur dacă textul a reușit măcar o imagine.