Aștept fructul să se coacă

maria, frumos vorbești despre \"a trăi\", mai ales dacă \"umbrele noastre vor face / ziua mai lungă / decât / zorii\". și-apoi, așa cum spui în finalul primei strofe, tăcerilor le stă mai bine \"închise\". nu spun mai mult că stric farmecul.

cu bine,

Lucian- mă bucur că te-ai oprit pentru o clipă și asupra acestor gânduri ale mele în prag de seară, chiar dacă spui mai mult să știi că farmecul rămâne acolo unde este, aș fi vrut să știu, poate altă dată..

Am citit poezii pentru copii, cu ursuleti si gandacei si acum ajung la poezia ta Maria, si joaca asta care mie nu prea mi se pare asteptare. Eu o vad ca pe un indemn, care are si explicatii:
\"în zori fac pași spre vremea neîmplintă încă\"
\"vino și întrerupe gândul
plânsul meu e contopit cu pământul\"
\"hai să ne smulgem în afara nopții viitoare\"

Versurile de final, definesc intregul, fructul.

\"noi doi plus umbrele noastre vor face
ziua mai lungă
decât
zorii\"

Mai aveam putin si evidentiam toata poezia, motivul fiind fireste acela ca mi-a placut.

vrei sa evadezi undeva ,dincolo de tine si de timp.distruge-ti panzele negre!
mi-a placut ideea plansului contopindu-se cu pamantul...si as mai scrie,dar graba nu-mi permite

22.
de fapt vroiam si sa spun ca mi/a placut foarte mult ultima strofa. prima debuteaza aparent prea banal (lucru care mi/a sarit de la inceput in ochi), pentru a continua din ce in ce mai sustinut catre acel final matematic.
placut

\"noi doi plus umbrele noastre vor face\"-aici cred ca mergea mai bine \"vom face\".
\"plânsul meu e contopit cu pământul
suflarea
închide tăceri\"-asta e partea poeziei in care parca mi-am regasit inspiratia(cica inspiratie...), mi-a placut mult...cred ca e mai bine zis asa, decat sa ma chinui sa exprim ceva mult prea complicat.:)
cu drag, dana

de unde vin trairile si unde se indreapta
nu pot spune.
stiu ca au trecut ani, milenii chiar
de la prima noastra imbratisare
acum fac bilantul amintirilor frumoase
ce le pastreaza pacatoasa-mi inima iubitoare
si nu poate amuti si nici sa-si reprime gandul
pentru ca simte si azi ceva neinteligibil

ioar zidesc noi si noi
iubiri virtuale
ce-si asteapta implinirea si in real
hai sa ne smulgem hainele de pe noi,
sa bajbaim infrigurati dupa senzatii
si cand fructele se vor coace,
se vor infierbanta
sa facem din ziua noapte,
si invers.

Maria, o contra mai altfel ti-am scris, gandindu-am la cineva drag care acum e departe tare :)

motto:
\"Astept fructul sa se coaca\"
(Titlul unui poem de Maria Prochipiuc)

avand inca fortze apte
Maria,-tzi propun un targ:
itzi cumpar eu fructe coapte
de-mi dai pe-al tau,dat in parg

p.s.
sper sa nu te supere obraznicia mea, dar am vrut sa las un semn ca ce am citit mi-a placut

hai sa facem lucrurile asa cum isi au ele rostul...
hai sa traim iubirea asa cum cere ea sa fie traita...
hai sa ne bucuram de ceea ce am primit fara sa cautam de ce...
hai sa fim, pentru o clipa, oameni...
asa, intr-o joaca de copil...

Drag,
Lizush

Codrina – Joaca aceasta a mea până la urmă e o căutare a așteptării, a așteptării că trebuie să se întâmple ceva, și ai văzut mai departe de cuvinte , e mai mult un îndemn, un îndemn că trebuie să mergem înainte, toate cele frumoase și ție.

Roxana - te văd așa ca un musafir de onaoare aici la mine, e sigur că uneori fiecare dorește o evadare, din sine sau pentru sine, te mai aștept aici cu sau fără grabă.

Florin – ei uite așa, din doi în doi ne trezim că timpul trece și încercăm să mai vedem și unele rezultate, matematic văd că am început să învăț urmează cealaltă parte care este mult mai importantă - sufletul

Dana – da , tu vii cu o propunere, dar în momentul acesta nu întâmplător am pus așa , fiindcă e o stare de incertitudine, eu nu sunt complicată de felul meu și uneori simplitatea e prea simplă, dar asta e!

Bogdan – trăireile vin uneori de pe aiurea, vin ca să-și găsească starea lor, alteori le cauți chiar fără motiv și te întrebi de ce și pentru ce, amintirile sunt cele mai frumoase lucrui pe care le purtăm cu noi fără a le simți greutatea, iar zidirea din cuvânt ar trebui ca fiecare din noi să ne-o însușim. Și apoi crezi că mă supăr eu dacă tu scrii contre la mine gândindu-te la altcineva drag care e acum departe, ai apropiat distanțele prin acest vers.

Dumitru- tu veșnicul meu catrenist, mă faci de fiecare dată să mă gândesc că e bine ca să mai fie și oameni de genul tău altfel viața ar fi prea urâtă și cuvintele ar fi așezate prea în ordine, tu vii prin cuvântul tău și împrăștii tot felul de miresme, de la cele foarte tari , la cel doar simțite. M-am învățat cu obrăznicia ta, așa că poți merge înainte.

Salomeea-
hai să facem lucruile după rostul nostru
să trăim iubirea mai presus de trăire
să ne bucurăm în bucuria mea și a ta
să fiu omul clădit de El
ca într-o joacă de copil