La inceput de sanziene

rasturnata in adancuri linistea noptii toata
inghite pleoape cusute intr-un sarut

tu suflete prins in mreaja unui cuib ascuns
cu frunze-l innoada-n trup
dezveleste-ti chipul mistuit de bezna
il scalda-n stele stinse eternului promise
strabate-mi cantul
ecou din nopti trecute te striga-n soapte
mireasma trupului atinga izvoare
sa nasca rauri in albii de dorinte

ti s-a cimentat sangele
colajul noptilor de iarna
cifrele mele nu sunt mincinoase
te-arunca-n miez de noapte
vom rostui casa de piatra pe piatra
din rest de viata ce-ai crezut-o faramata
cu bucuria stransa in acest miez de noapte
osmoza a sufletelor noastre

imi cer scuze pentru tag-urile gresite. sper sa nu te superi.

Victore - multumesc pentru impletirea dintre versuri, pentru faptul ca te-ai regasit in momentul cel mai inrim al fiintei mele acolo un de gandurile nu-si gasesc nici un fel de oprelisti, unde totul pare a fi si este atat de intim, trebuie sa-ti multumesc, pentru versurile cuvant si pentru faptul ca existam.</i>

Doamne, Maria! Coplesitor! Te citesc de la momentul inregistrarii mele pe site. Poemele tale imi sunt atat de aproape de suflet! O femeie si talentata, cuvinte ce ating in curgerea lor cele mai launtrice cotloane din sufletul cititorului. N-am avut niciodata curajul sa-ti las un semn de trecere doar pentru ca spre deosebire de tine, care esti daruita poeziei, eu sunt doar un cuvant consonatic ce zgarie sentimente umane. Imi iarta intempestivitatea!
Cu pretuire, Adelina.

Emotie...am gresit. Am inserat un \"si\" ce nu avea ce sa caute acolo (O femeie \"si\" talentata...). Ma iarta si ma intelege.