De azi sunt majoră

Îmi amintesc că unul dintre primele texte semnate de Maria Prochpiuc la care am îndrăznit să scriu ceva, un fel de interpretare personală, era - ca și acum - o asociere între imagine și gândul poetic. Atunci era o imagine de iarnă. Acum vii cu verdele grăuntelui.
Ca și atunci- dacă îmi aduc bine aminte - deși redus la esențial - poemul inserează două planuri : al umbrei depresive și al exploziei de culoare și vigoare în imagine și ton. E mult și frumos pe un spațiu atât de restrâns.
ÎÂi invidiez pe cei care au cunostințe tehnice să rezolve pe site astfel de asocier.

cand o cert la intalnire
unde-mi vine dupa-o ora,
imi zice, de-mi ies din fire:
-\"Vin cand vreau, doar sunt majora!\"

Adrian – după spusele tale se pare că deja am parcurs o etapa, tu poetule, îmi spui mie ca ai îndrăznit, dar eu îți pot spune că a fost una dintre cele mai frumoase interpretări și m-a mirat atunci și drept dovada aduc mărturia aici: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/66129/index.html

calendar

Ca un nou venit , descopar abia acum propunerea de mai sus.
Apropiere de o contemporaneitate a semnelor , gesturilor si starilor din noi.
Mai adaug o interpretare, la cele deja incercate : Modul in care este structurat ansamblul, imbinarea dintre imagine si text, mi-au introdus mai intai sentimentul existentei unui calendar prins pe peretele camerei( si al sufletului) in care iarna mai are disponibilitatea de a-si aranja parul in oglinda, inainte de a porni pe un drum cu vesnice intoarceri. Filele calendarului se rup. Starile raman, aninate de zambetul din noi.
Pe curand
Adim
Adrian Munteanu [20.Mar.04 13:23]

Îți mulțumesc pentru toate darurile poetice pe care le-am primit de la tine prin citirea sonetelor.

Dumitru – catrenul tău a adus ca de fiecare dată zâmbetul, nu-ți scapă nimic, stai tot timpul la pândă și ieși la atac cu versul. Te aștept de fiecare dată fiindcă să știi că mă înveselești.