Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 3 5

1 min lectură·
Mediu
Nu știu nici cine sunt, nici ce mă-ncearcă.
O nebuloasă-i în adânc de mine,
O întrebare despre rău și bine,
Un gând puhav de \" oare \" și de \" parcă \".
Neașteptat, m-aplec, străin, pe șine,
Să-mi sfârtece cuvântul într-o zarcă,
În strai curat, să fiu primit în Arcă,
Statornicind oceanele de sine.
Tot măsurând ce am și ce-mi lipsește,
Descopăr punctul, străveziu și cast,
Filtrând lumina care-n noi tânjește.
Mă zbat să-not cu valul în contrast,
Înghit venin, dar punctul izbăvește !
De n-ar fi el, aș fi numai balast.
014152
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
92
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 3 5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/70736/s-o-n-e-t-3-5

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Paul,

Vezi ca mi-ai spus Adrian si dupa aceea m-ai luat cu \"vedeti \". Ia sa te hotarasti !
0