Știu efronteria cu care corpul meu longiliniu
Manuscris pe care am tatuat simboluri cu cerneală albastră
Albastră
S-a mișcat spre tine
Pauzele dintre cuvintele scrise
Sunt sincronizate cu
De când am aruncat a doua oară inelul cu șarpele
Ochii mi s-au înverzit din nou
Nu mai port galbenul falezei din iulie
În nici o privire
Dar mi-e dor de căldura sulfuroasă dintre noi
De
Dintotdeauna am fost marginală
Cu bordura rochiei trecută prin Urban
Cu cei șapte frați senegalezi
Înalți și cu pielea albastră
Prin nările noastre trecea fumul nopții și praful de stele
Semnul lăuntric al grației mersului pe sârmă
Între cei doi îngeri ai mei
L-am tatuat pe chackra gâtului
Să nu uit echilibru
Să nu cad
Decât în love cu limba începutului de ziuă
Care-mi
Scriu șapte pagini pe zi
Pentru cei șapte mii de pași
Pe care îi fac zilnic
Pentru a ține acest trup în formă
Așa zice aplicația pentru femeile de vârsta mea
Atunci intru în conflict cu
La ce bun poeții
Pe ce cai aleargă
Atunci când se duc la vânătoare
Și se întorc inseveliti în blana prăzii
Că să fie mângâiați
De cuvintele cu care vrăjitoare
Îi amintesc și plâng
Ce fel de poezie se scrie în vise
Cu care mâna cu care muză
Cât îmi amintesc din peregrinările onirice
Câtă încredere am în porțile deschise de hipnos
Simt în diminețile de martie
Praful
Drumul spre cer e unul din clișeele mele preferate.
E durerea difuză de pe șoldul drept
Acolo unde mi-am tatuat vrăjitoarea când eram foarte tânără.
Sau toate poemele mele dictate de Alexei
Balerinul meu este poet
De aceea mi-a dezlegat mâinile și mi-a spus călătorește oricât vrei
Cel care te-a făcut icoană cu mâinile la spate
Voia doar să-ți iasă sânii în evidență
Că să poată
Apatia serilor de iarnă urbană
Într-un oraș ploios din Nord.
Nu ninge ca în copilărie
Doar praful alb al metaforei
Devine sfințenia vagabonzilor d'esprit
Strălucirea lor rece poate aceea a
Gene lungi și negre are seara
Inima ei se apropie de miezul nopții bijuterie miniatură închisă între concepte de iarnă paradoxală
Aici un vânt cald instigă decembrie la trădare
Zăpezile vor
Ne-am studiat unul pe celălalt sub ciulinii jocului de-a iubirea
Ne-am creat obsesii care ne aduceau aminte de jocurile din copilărie
Acum îmi zici să ies din asta
Să nu aud cuvintele
Iubirea era la fel de periculoasă ca și ciulinii
Ciulinii erau ultima mea achiziție estetică
Am făcut din ei teorie
Și am auzit niște români în aeroport la Bruxelles
Vorbeau dacă să fumeze sau
Renunț la dorințe și întind percepția
Pentru a auzi zeițele onirice
Cum coboară în inima conștiinței
Atunci se deschid ochii cercurilor elitiste
Simbolurile lor au devenit prea
Acrobată pe funia dorinței
Cobor energia în pântec pentru ca degetele mele de la picioare să se lipească bine de fir
Am învățat asta cu un bătrân într-o seră ideologică
Această veche dorință
Dragonul înțelept al Vămii își înverzea ochii în ochii tăi
Bucata aceea de plajă îmi înfierbânta sângele
Mă rugam tinerei mele bătrâneți să nu te dorească
Dar copila din mine era fascinată de
Io sunt estetă care se îndrăgostește de concepte pe care drogurile lui mi le bagă în sânge
I'm with you zice cu acea inocență care lasă în mine dâre lungi de vis din care mă mai strecor uneori în
Luci ul moleculelor cristaline dă gândurilor o frumusețe de nebănuit
Linia orizontului e în nările mele
Cerul și marea îmi albăstresc dorința de a fi
Luci leagă nodurile unei dorințe
Îmi cresc păsări bruște în gând
Unii zic că sunt nebună că am un stol întreg
E adevărat
Pe cele pe care le-am văzut mai des le-am tatuat pe umărul drept
Celorlalte le dau de mâncare de mai
Uite mângâi obiectele cu care scriu
Sunt fetișistă cu stilourile caietele cuvintele mele
Mecanica ochiului rotativ al orașului mă oglindește cu fustele ridicate deasupra genunchilor că să pot
acel sentiment pe care-l aveam
Când luci m-am lăsat noaptea pe faleza dintre vamă veche și doi mai
Mă simțeam singură
Am invocat bătrâna vrăjitoare
Ridul din frunte a devenit ochiul ei
Farul
Cu soarele strâns între pleoape
Locuim într-un castel de nisip ridicat din ultimul joint fumat
Umbrele noastre de fin d'après midi par funny și sexy
Împărțim cuțitul cu care ne jucăm
Numărăm
Starea aceasta de inocență regăsită
Nu poate decât să mă apropie de moarte.
Luci zice că moartea nu e mare chestie
Iar viața un soi de joc
Că el asumă să fie un démon
Că poate de aia l-au bătut
S-a luat de mine conștiința tinerei mele bătrâneți
Se tot dă cochetă mă întreabă cu buzele țuguiate dacă simt cum îmbătrânesc femeile
Apoi se scuză de a mi pune întrebări atât de