Gânduri după jogging

Semnul lăuntric al grației mersului pe sârmă Între cei doi îngeri ai mei L-am tatuat pe chackra gâtului Să nu uit echilibru Să nu cad Decât în love cu limba începutului de ziuă Care-mi linge spasmele de plăcere adunate din călătorii Onirice Apoi am obiceiuri mărunte Citesc la cafea Mă țin în viață Vorbesc la telefon despre toate stațiile existențiale În care am așteptat să vină trenul cel nou Ziua e animalul de zi Noaptea e animalul meu preferat Nu le pun lesă I-am învățat pacea Atâta câtă poate încăpea în inimă Iar ele sunt fidele și extra lucide Conectate la poftele mele Când scriu îmi stă aproape Un soi de muză Moștenire de la străbunicul meu sârb Îmi păzește cuvintele Și mă lasă să ma îmbăt cu adrenalină