Poezie
Urban
1 min lectură·
Mediu
Dintotdeauna am fost marginală
Cu bordura rochiei trecută prin Urban
Cu cei șapte frați senegalezi
Înalți și cu pielea albastră
Prin nările noastre trecea fumul nopții și praful de stele
Timpul ne este dozat
Că și momentele de libertate
Un gram azi
Altul mâine
Un ceas poate fi un gram sau mai multe
Depinde de capacitatea ta de a extrapola
Un ceas poate fi metaforă
Sau volbura care-ți prinde corpul când treci prin Urban
Două ceasuri înseamnă că ești bogat
Că mirosul îți va fi abolit
Și doar palmele vor transpira timp
Trei ceasuri înseamnă trinitatea obligatorie
Și resuscitarea care se produce în after party
Urban își deschide porțile invizibile uneori
Cei care știu s-au pregătit deja
Măștile de lup și alte fiare
Au fost scoase la vânzare
Ne recunoaștem după felul în care corpul
Vânează ceasurile cele mai pline
Strălucirea cea mai orbitoare
Atunci când ești singur pe scenă
Și simți frisonul mulțimii
Care-ți numără aparițiile
Paiete căzute din cerul macadamului.
Poliția în civil
Dă drumul la dulăi
Peste bordura rochiei mele
N-am făcut altceva decât să desenez o margine
Cu vopsea roșie
Pe turnul de sticlă din Urban
0614
0
Mădălina, tare aș vrea să te ascult citind acest poem la Radio Agonia!