Scrisoare închisă
De când am aruncat a doua oară inelul cu șarpele Ochii mi s-au înverzit din nou Nu mai port galbenul falezei din iulie În nici o privire Dar mi-e dor de căldura sulfuroasă dintre noi De
Urban
Dintotdeauna am fost marginală Cu bordura rochiei trecută prin Urban Cu cei șapte frați senegalezi Înalți și cu pielea albastră Prin nările noastre trecea fumul nopții și praful de stele
Pe aici plouă
Ne-am studiat unul pe celălalt sub ciulinii jocului de-a iubirea Ne-am creat obsesii care ne aduceau aminte de jocurile din copilărie Acum îmi zici să ies din asta Să nu aud cuvintele
Iubirea este despre
Iubirea era la fel de periculoasă ca și ciulinii Ciulinii erau ultima mea achiziție estetică Am făcut din ei teorie Și am auzit niște români în aeroport la Bruxelles Vorbeau dacă să fumeze sau
Mood de nuit
Renunț la dorințe și întind percepția Pentru a auzi zeițele onirice Cum coboară în inima conștiinței Atunci se deschid ochii cercurilor elitiste Simbolurile lor au devenit prea
Ciulinii Dobrogei
Dragonul înțelept al Vămii își înverzea ochii în ochii tăi Bucata aceea de plajă îmi înfierbânta sângele Mă rugam tinerei mele bătrâneți să nu te dorească Dar copila din mine era fascinată de
Luci e excesul meu de vară
Io sunt estetă care se îndrăgostește de concepte pe care drogurile lui mi le bagă în sânge I'm with you zice cu acea inocență care lasă în mine dâre lungi de vis din care mă mai strecor uneori în
Origine: histoire d'amour
Cu soarele strâns între pleoape Locuim într-un castel de nisip ridicat din ultimul joint fumat Umbrele noastre de fin d'après midi par funny și sexy Împărțim cuțitul cu care ne jucăm Numărăm
Sindromul vrăjitoare
S-a luat de mine conștiința tinerei mele bătrâneți Se tot dă cochetă mă întreabă cu buzele țuguiate dacă simt cum îmbătrânesc femeile Apoi se scuză de a mi pune întrebări atât de
Disforie de specie
Corpul meu vrea să evite utilizarea obișnuită pe care o are in cotidian Corpul meu vrea să devină obiect poetic étrange Și de natură frugală. Poezia sa efemeră émeut un voyeur de temps en
Erotism hors saison
Luci este cunoscător in capriciile brizei și mișcărilor subtile ale nisipului Versat în excesele din vamă Înhăitat de patru luni cu marea și cu drogurile cele mai diverse Eu m-am născut cu
somnul
fără titlu poezia doar îmbibată ca o transfuge de setea ramurii de liliac înclinat în cerul impecabil asa cum cere rețeta la moartea regelui soare nicio nuanță de gri în pasajul sălbatic spre
povestea uneori vineri seara
ea era cu bărbați trecuți prin ape cum gandurile pe jumătate mâncate de lacrimile dinăuntru atmosfera lâncezea nedeterminată nuferi din mâlul realității ritmul palmat ca o țigară în frigul
contrast
chipul în care am scris pentru ei decorticarea fructului acestui oraș pielea pe care s-au răsturnat concepte derivate civilizație vino pe brațele mele te voi avea pentru cei care mai cred une
poveste teoretic obsesionala
dintr-o dată intuiția devine atenție ca dintr-o distanță ochiul privea fără să piardă regula neașteptării drumul retinei printre atâția mărăcini ascunși râzător atunci intuiția a povestit
scurt peisaj interior
limpede timpul meu în spatele văzului sap pământul nimănui fuioare din visele lui de aseară această poveste care-mi lucește între degete ce se poate face cu realul în acest oraș cuvintele
acesta este nenascutul
vagabonde à ma manière mușc din pâinea cuvintelor cele două părți ale excesului ascetism și structură desfrâu de învinși ca o cetate care se lasă dezbrăcată privesc semenii în ochii
teoria limbajului mieu
am din nou toate cuvintele le-am numărat împotriva gurii care le dădea voie să iasă atunci m-am plâns lupului de gura care cerea amor eu îi dădusem cuvintele pe măsura fiecăruia aranjate fără
autoportret
cobai prodige am învățat să-mi pun întrebarea inocenței cine plătește tribut părții mele capcană care somnambulă urcă trepte la nesfârșit aruncată în turnul gândurilor ei câtă memorie tragică va
relation
exactitate îmi inspiră râsul tău scurt daîmon atunci aliniez cuvinte cu masca ta te desenez pe fugă derrière fără frică minciunile colcăie io nu știu dedesubt dantelele nerâsului
sortir du délire émotionnel de la technique poètique
când scriba țese și scuipă cuvintele bărbaților sprijinul prăpastiei mătase fremătătoare de sine acces a sa part de la punition du temps când strigătul nu doare omul decorticat psihanaliza
dragoste
Îmi zice ascunde-te după mine ca o permisiune atingere pare vorbi despre cercul pungilor de aer date de curaj copiilor acele colinele suitoare ale vocilor de îngeri eu întorc capul așez tâmpla
tu viens me faire l'amour?
aproape orice umbră are căutare unde nu a fost încă înaltă subțire cu pântecul ei de femeie nu știe nimic despre noi ieri consistența unui act manqué era sarea adunată a așteptării în surâsul
prea personale
îmi apăr inima de dragostea bărbaților pe când unii dintre poeți zâmbesc indulgent scot armele iubirile mele mierea ploilor agonizez timid în spatele portalului pistol vechi, emoția, ruginit trag
